Comentariul poeziei Ritmuri pentru nuntile necesare scrisa de Ion Barbu – a doua parte

Cunoasterea este dirijata, la acest prim nivel, catre “tronul moalei Vineri” (simbolizand maxima intensitate a exaltarii erotice). Eul poetic se manifesta acum doar ca fiinta dionisiaca, redusa la mecanica instinctelor, exteriorizand un senzualism extrem, ce izvoraste dintr-o energie vitala descatusata dezordonat: “Inspre tronul moalei Vineri / Brusc, ca toti amantii tineri, / Am vibrat / Inflacarat: // Vaporoasa / Rituala / O frumoasa / Massa / Scoala! / In bratara ta fa-mi loc / Ca sa joc, ca sa joc, / Dantul buf / Cu reverente / Ori mecanice cadente”.

Mecanica erotica este sugerata prin viziunea mecanicii siderale (momentul de aflare pe aceeasi directie cu Soarele a doua planete – Venus si Pamantul). Simbolurile abstracte, alese din astronomie, pentru figurarea erosului, devin expresive prin inscrierea lor in dinamica incordata a frazei poetice. Ideea primei parti este aceea ca poezia nu se poate opri la mimetismul treptei senzoriale (“energie degradata”), care trebuie negata pentru atingerea unei ipostaze mai inalte: “Ah, ingrata / Energie degradata, / Bruta ce desfaci pripita / Grupul simplu din orbita, / Venera / Inima / In undire minima: // Aphelic / Perihelic / Conjunctiv (dodo) / Oponent (adio!)”.
Dupa cercul lui Venus, a doua etapa a pelerinajului astral catre contopirea in Soare este cea intelectuala. “Roata capului” este guvernata de semnul lui Mercur – astrul cel mai apropiat de Soare in sistemul planetar. Mercur desemneaza cercul initierii prin ratiune, simbolizand inteligenta sterila, restrictiva, rece (in afara afectelor).

Comuniunea cu cercul lui Mercur este conditionata de negarea treptei senzoriale inferioare, ce condamna umanul la degradare: “Paj al Venerii, / Oral / Papagal! / In cristalul tau negat, / Spre acel fumegat / Fra Mercur / De pur augur, / Peste ingeri, serpi si rai / Suna vechi: / I-ro-la-hai”.

Simbolurile cunoasterii sunt descrise in termenii unei opozitii ireductibile: Intelectul este “conceput”, adica e idee pura, Erosul este impur, material; Intelectul este static, rece, “select”, Erosul este dinamica dezordonata, afect si “degradare”; Intelectul “luciferic” este asociat castitatii, ascezei “cercetatoare”, hranindu-se din iconoclastia absoluta, si daca Intelectul se situeaza in atemporalitate (“Sus, pe Veacul impietrit”).