Comentariul poeziei Ritmuri pentru nuntile necesare scrisa de Ion Barbu – prima parte

Poezia a fost publicata pentru prima data in revista “Contimporanul”, in 1924, sub titlul Jazz band pentru nuntile necesare, fiind apoi inclusa (cu titlul modificat) in volumul Joc secund (1930), sectiunea Uvedenrode.

Ilustrand ermetismul creatiei barbiene, textul este o arta poetica, ce pune problema raportului dintre trei cai de cunoastere: prin simturi (eros), prin intelect si prin contemplatia poetica (definita drept contopire a senzorialului cu intelectul). Fiecare treapta “necesara” de cunoastere este, metaforic, o “nunta” – comuniune cu esenta universului, primele doua sunt, insa, imperfecte.

Poezia se compune dintr-un prolog si trei parti (corespunzand amintitelor etape ale cunoasterii). In introducere, este invocat “capatul osiei lumii” -posibil echivalent al “nadirului latent” din poezia Din ceas, dedus… – si care este cunoasterea suprema, obiectul initierii. “Trei clare chei” deschid drumurile spre “osia lumii” (centrul solar) si, pentru ca initierea sa fie completa, este necesara strabaterea “roatelor interioare”, inchise in “anul Geei”, in urmatoarea ordine a nuntilor de cunoastere: Venus – Mercur – Soarele. Limbajul poetic e abstract, iar simbolurile folosite sunt astrologice. Modalitatea initierii poetice, pe care ne-o propune Ion Barbu, se configureaza simbolic ca geometrie astrala: din “inchisoarea Geei” (limitare la contingent) pana in “camara Soarelui” (contopirea armonioasa a Erosului si Intelectului) se parcurge, sub forma unei calatorii initiatice siderale, traseul de la cunoasterea senzoriala la contemplatia poetica, aflata sub “dominatia” triumfala a Soarelui, trecandu-se prin cercul lui Venus (erosul dionosiac) si prin cercul lui Mercur (intelectul steril): “Capat al osiei lumii! / Ceas alb, concis al minunii, / Suna-mi trei / Clare chei / Certe, sub lucid eter / Pentru cercuri de mister! // An al Geei, inchisoare, / Ocoleste roatele interioare: / Roate Venerii / Inimii // Roata capului / Mercur / In topire, in azur, / roata Soarelui / Marelui”.

Cea dintai treapta a initierii, Erosul, se afla sub semnul astrologie al lui Venus.