Curentul literar (fr. courant litteraire) sau artistic este definit ca o miscare literara sau artistica ce reuneste un numar de scriitori sau artisti, pe baza unor sensibilitati comune, 'a unui program estetic relativ asemanator.
Trasaturile caracteristice: programe, teme, stil, specii literare, structura tipologica, tip estetic.
Interferentele – continuitatea activitatii de creatie in curente diferite, ceea ce face dificila incadrarea, cu strictete, a scriitorilor!
Perioada de maturizare a curentului se anticipeaza in acest caz; in formula termenului ce foloseste prefixul pre – preromantism, preclasi-cism – sau, daca se continua dupa stingerea curentului, se apeleaza la prefixul neo – neoclasicism, neoromantism.
Mai greu se poate vorbi de unicitatea, singularizarea unui scriitor in ceea ce priveste nasterea unui curent literar. Adrian Marino face de osebirea, in Dictionarul de idei literare, intre curent si miscare literara, primul implicand grupari mai mari de scriitori' pe baza unui program estetic, pe cand miscarea literara poate denumi orice tendinta, presupunand asocieri de scriitori (de mai mica amploare).
G Calinescu atrage atentia, in Principii de estetica, asupra faptului ca nu pot exista curente “pure”, ele interferandu-se: “Nu exista in realitate un fenomen artistic pur, clasic ori romantic. Racine e clasic si romantic.
Clasicismul elin e si clasic si romantic Romantismul modern e si romantic e si clasic. Clasicism-romantism sunt doua tipuri ideale i nexistente practic in stare genuina, reperabile numai la analiza in retorta”.
In evolutia istorica a culturii si a literaturii se pot identifica mai multe curente: umanismul, iluminismul, clasicismul, romantismul, realismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul, dadaismul, expresionismul, impresionismul etc
Ai vreo nelămurire?