“a href=http://biografii.famouswhy.ro/bogdan_petriceicu_hasdeu/ target=blank”Bogdan Petriceicu Hasdeu”/a” se inscrie in seria spiritelor enciclopedice (Dimitrie Cantentir si Nicolae Iorga), ganditor profund si original: profesor, istoric, filolog, scriitor (poet, prozator, dramaturg), apreciat de G. Calinescu drept un “geniu universal”.
A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si gazete: Romania (1858), Foaia de istoric romana, Foaia de istorie si literatura (1860), Lumina, Foaia umoristica Aghiuta (1863), Arhiva istorica, Satyrul (1866), Traian, Columna lui Traian (1870), Revista noua (1877) s.a.
Ca filolog, istoric si lingvist ilustreza exigenta stiintifica dublata de structura romantica a artistului. Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti moderne. Lucrarile sale Cuvente den batrani (in trei volume – 1878-l881) in care publica si analizeaza vechi texte romanesti si Etymologicum Magnum Romaniae, dictionar conceput in proportii gigantice, din care a realizat trei volume (pana la cuvantul “barbat”). Ca istoric, a realizat monografia Ioan-Voda cel Cumplit, evocare a unui destin dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea Istoria critica a romanilor, ampla sinteza a istoriei si a civilizatiei romane, arata atat un erudit, cat si un literat.
In domeniul literaturii beletristice a scris: nuvela Duduca Mamuca, republicata ulterior sub titlul Micuta; a ramas un fragment dintr-un proiectat roman istoric, Ursita. A scris versuri tumultuos romantice, meditative. In creatia dramatica a lasat comedia Trei crai de la Rasarit si drama Razvan si Vidra, cea mai de seama reusita artistica a lui Hasdeu. A tinut cursuri de filologie comparata la Universitate, a fost director al Arhivelor Statului, decan al Facultatii de Litere, membru al Academiei (1877), facand dovada unor inzestrari si performante intelectuale atat de diverse si profunde in acelasi timp.
Moare la 25 august, 1907 adanc zdruncinat de pierderea unicei sale fiice, Iulia si apoi a sotiei sale.
Razvan si Vidra, “poema dramatica in cinci canturi”, reprezentata in premiera in 1867, este “drama individului apasat de prejudecata publica” (G. Calinescu). Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in Romania literara (1852).
Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic, de exceptie, evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri semnificative: bucuria maririi dar si amaraciunea caderii (Un rob pentr-un galben, Razbunarea, Nepoata lui Motoc, inca un pas, Marirea). Proiectat pe fundalul veacului al XVI-lea (social, politic), Razvan. tigan rob devenit liber, urca treapta cu treapta: devine capitan de haiduci, ofiter in armata leseasca, hatman si apoi domn, demonstrand calitati deosebite. Lupta impotriva prejudecatilor epocii constituie principalul element al conflictului dramatic de esenta etica si psihologica, adaugandu-se celui social.
Pe masura desfasurarii actiunii, conflictul social (boieri – popor – domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai sustinut cel psihologic, personajele devenind mai complexe si mai individualizate.
Scriitorul isi construieste personajul in viziune populara, ca un luptator legendar pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu: inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient, dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecata ce-i ignora virtutile.
Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personal feminin de referinta, reflectand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o prezenta feminina de exceptie, cu o vointa puternica, ambitioasa si darza ca un barbat, cu un clocot de viata impresionant, “amestec din doamna Chiajna si din Lady Macbeth” (E. Lovinescu)
Bogatia materialului folcloric, sufletul patriotic impresionant, ideile generoase, democratice, caracterele bine construite asigura viabilitate dramei lui Hasdeu. Linia romantica in teatrul de inspiratie istorica des-chisa de B. P. Hasdeu si V. Alecsandri este urmata de alti dramaturgi: Al. Davila (Vlaicu Voda), B. st. Delavrancea (trilogia: Apus de soare, Viforul, Luceafarul), M. Sorbul (Letopiseti) etc.
Ai vreo nelămurire?