Despre Decebal

In secolul I d.H. Imperiul Roman atinge linia Dunarii, Incorporand Dobrogea provinciei Moesia. Flota romana de pe Dunare asigura supravegherea zonei de campie de la nordul Dunarii. Geto-daeii Incercau sa Indeparteze pericolul roman prin incursiuni militare la sudul Dunarii.

Un episod cunoscut din opera lui lordanes s-a petrecut In 86 d.H.: “Pe cand domnea Domitian, getii (…) Incepura sa devasteze pe malul Dunarii, stapanit de multa vreme de Imperiul Roman, nimicind armatele si pe comandantii lor.”
Imparatul Domitian (8l-96 d.H.) ia masuri pentru pregatirea unei campanii romane In Dacia. In aceste Imprejurari, regele dac Duras cedeaza tronul lui D., In anul 87 d.H.

Ultimul dintre regii Daciei este caracterizat de Dio Cassius Intr-un fragment celebru din Istoria romana: “Decebal era foarte priceput la planurile de razboi si iscusit In Infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci In a Intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbanda, dar si sa iasa cu bine dintr-o Infrangere. Din aceasta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru romani.”

Desi mai redus din punct de vedere teritorial decat In vremea lui Burebista (sec. I I.H), statul condus de D. a fost mult mai unitar ca organizare administrativ-politica, mai puternic In plan militar si mai dezvoltat din punct de vedere economic. Au fost fortificate cetatile de la Blidaru si Piatra Rosie, s-au ridicat cetati noi (Piatra Craivii), metalurgia fierului a atins dezvoltarea maxima.

In primul an al domniei sale a Infruntat legiunile romane conduse de prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, trimise Impotriva Daciei de Imparatul Domitian. In batalia de la Tapae (“Portile de Fier ale Transilvaniei”) romanii au fost Infranti, legiunea a V-a Alaudae fiind distrusa In Intregime.

In anul 88, o noua campanie militara romana s-a Indreptat Impotriva Daciei, In frunte cu guvernatorul provinciei Moesia Superior, Tettius lulianus. De aceasta data, batalia, desfasurata tot la Tapae, a avut un final defavorabil lui D.

Conflictul dintre D. si Domitian s-a Incheiat In anul 89 printr-un tratat de pace, negociat din partea dacilor de Diegis, presupus frate al regelui dac. Prin aceasta pace, care avea caracterul unui compromis Intre daci si romani, Dacia devenea regat clientelar Romei (asigurand pacea la granita imperiului si permitand trupelor romane sa tranziteze pe teritoriul sau In caz de conflict cu alte populatii). Imperiul Roman urma sa furnizeze, In schimb, mesteri pentru Intarirea cetatilor, instructori militari si bani. Perioada urmatoare Incheierii tratatului a fost utilizata de catre D. pentru Intarirea capacitatii de aparare a statului dac si pentru desavarsirea organizarii sale interne. Amenintarea romana fusese Inlaturata numai temporar. O data cu preluarea de catre Traian a tronului imperial (98-l17), conflictul Romei cu Dacia a fost redeschis.

Fortele militare antrenate In lupta atat de Traian, cat si de D. erau, din punct de vedere numeric, relativ egale: aproximativ 130 000-l40 000 de soldati. Armata regelui dac cuprindea si trupe trimise de aliatii sai, burii si marco-manii, Impreuna cu care spera sa alcatuiasca un front comun In fata Inaintarii romane. Armata imperiala, alcatuita din 13 legiuni si alte trupe auxiliare, era Insa superioara ca organizare, tehnica militara si experienta.

Primul razboi daco-roman, declansat la 25 martie 101, a debutat cu trecerea Dunarii de catre armata romana, pe la Lederata si Dierna, cele doua coloane Intalnin-du-se In dreptul localitatii Tibis-cum (Jupa, judetul Caras-Severin).
Prima batalie are loc la Tapae, unde D. este Infrant, armata sa retragandu-se In urma izbucnirii unei furtuni. Episodul, redat pe Columna lui Traian, se explica prin credinta dacilor ca furtunile violente reprezentau expresia furiei zeilor.
La venirea iernii, romanii ocupau zona Tarii Hategului, evitand sa atace Sarmizegetusa.

In iarna 10l-l02, D. a declansat expeditia militara care a fost denumita diversiunea moesiana. A trecut Dunarea pe gheata alaturi de buri si roxolani si a atacat garnizoanele romane din Dobrogea (provincie integrata din anul 46 Moesiei). Scopul actiunii era de a-l obliga pe Traian sa abandoneze pozitiile cucerite In Dacia In 101 pentru a apara Moesia. In urma a trei batalii (cea din urma, purtata la Adamclisi unde a fost ridicat ulterior Tropaeum Traiani, monument Inchinat soldatilor romani cazuti aici), actiunea moesiana a lui D. a fost Infranta. In primavara anului 102, armata romana a reluat Inaintarea catre Sarmizegetusa, care s-a gasit amenintata direct de cavaleria maura condusa de Lasius Quietus. In aceste conditii, D. a cerut pace.

Pacea din 102 era total defavorabila lui D. care era nevoit sa cedeze romanilor controlul asupra Banatului, Tarii Hategului, Olteniei, Munteniei, sa predea armele si masinile de razboi; regelui dac Ii era interzisa si desfasurarea unei politici externe proprii.

Pacea a reprezentat o perioada de ragaz pana la izbucnirea unui nou razboi, care parea inevitabil, fapt dovedit de construirea de catre Apollodor din Damasc, la cererea lui Traian, a podului de piatra de la Drobeta si de refacerea de catre D. a cetatilor si a vechilor aliante antiromane. Situatia s-a agravat In urma sinuciderii In captivitate a guvernatorului Moesiei, Cnaeius Pompeius Longinus, luat prizonier de catre D. Ca urmare, In 105, Senatul roman a declarat din nou razboi Daciei.
In al doilea razboi daco-roman, D. a fost abandonat de fostii sai aliati, care au trecut In tabara romana. Cinci, sase coloane romane au strabatut pasurile Carpatilor si au ocupat cetatile dacice. Sarmi-zegetusa a fost cucerita In urma unui asediu si dupa distrugerea de catre romani a surselor de aprovizionare cu apa a cetatii.

D., Impreuna cu apropiatii sai, s-a retras In zona Carpatilor Orientali, probabil cu scopul refacerii armatei si organizarii rezistentei antiromane.

Conform inscriptiei descoperite In 1965 la Philippi (Macedonia) si a imaginilor de pe Columna lui Traian, D. a fost urmarit de trupele romane de cavalerie conduse de Tiberius Claudius Maximus. Pentru a nu fi prins In viata, D. s-a sinucis utilizand traditionala sica (sabie Incovoiata) a dacilor. Capul si mana sa dreapta au fost duse lui Traian, In cetatea Ranistorum, expuse apoi la Roma ca trofeu al cuceririi Daciei.
In august 106 existenta statului dac independent s-a Incheiat. Dacia a fost proclamata provincie romana.