Fiecare dintre mijloacele artistice utilizate de autor concorda cu ideea poetica, de la tonalitatea religioasa necesara unui astfel de demers si pana la definitia finala a operei viitoare:
Tentatia de a prezenta propriile framantari (si de a-si ignora astfel menirea de constiinta sociala) capata rezonante, de pacat biblic. Ideea este exprimata cu ajutorul unor metafore cum ar, fi: “In drum mi se desfac prapastii, / Si-n negura se-mbraca zarea”; “In pieptul zbuciumat de doruri / Eu simt ispitele cum sapa, / Cum vor sa-mi tulbure izvorul/ Din caresufletul s-adapa”.
Destinul tragic al romanilor transilvaneni este conturat in termeni de rezonanta elegiaca: “durerea”, “jalea”, “lacrimile”, “amarul”, “truda”. Aceleiasi idei i se subordoneaza imaginea vizuala de mare relief: “Cu umeri garbovi de povara”, reprezentandu-i pe “umilitii” care “gem” in umbra istoriei, ca in Purgatoriu.
Tot ceea ce este legat de rolul poetului ca mesager si profet al colectivitatii, isi gaseste exprimarea in metafore dramatice: a poetului – pelerin; a viforului, a furtunii, a cantarii, a patimilor. Aceleiasi idei i se subordoneaza epitetele din primele doua versuri, antitezele din strofa a IV-a si expresia de nuanta arhaica si regionala “oranduie-mi cararea”.
Visul de libertate si prevestirea unor razbunari viitoare sunt exprimate prin atat de romanescul “dor” (“doruri fara leacuri”) si, respectiv, expresia: “Durerea (lor) infricosata” – cu rezonante apocaliptice.
Ai vreo nelămurire?