Ma las imbatat de mirosul corpului tau, in timp ce imi miros incheietura mainii drepte. Admir in tacere si inca simt atingerea delicata a mainilor tale, uitand de mine, oricunde…oricand.
Mi – e dor si doare… atingerea buzelor tale pline de ganduri, atingerea suava, inceata, a fiecareia dintre ele, pentru un timp ce va sta mereu, ca amintire, in zambetele mele.
Primul sarut a durut, de ce nu imi pot explica nici eu, dar a durut… a fost dorinta aceea intensa de a te avea pentru mine, pana cand voi inceta sa respir, pentru sufletul meu, atunci cand voi inceta sa exist. A durut pentru ca am vrut prea mult in prea putin, si inca tremur, gandindu – ma la tine…
Mi – e dor si doare… pentru ca stiu fiecare miscare a corpului tau, sub atingerea mainilor mele, sub apropierea corpurilor. Pentru ca stiu cum inchideam ochii si te strangeam in brate, de teama ca timpul mai devreme sau mai tarziu mi te va lua.
Mi – e dor si doare… pentru ca iti respir mirosul. Nu adulmec, nu simt, ci respir. Traiesc prin savoarea lui, pentru ca te completeaza, ma sting prin persistenta lui, pentru ca imi aduce continuu aminte ca te – am avut candva in brate. Acel candva nu trebuie sa fie precis, nu e o data exacta, ca ieri, ca anul trecut, ca in alt secol, sau alt mileniu.
Nici alte vieti… e doar candva, caci fiecare clipa fara tine, mi – e dor si doare… uit de dimensiunea pe care timpul o poate avea, uit ca te – am vazut acum cateva minute sau acum cateva ore, ori poate zile, saptamani… in schimb, simt acelas lucru care desi te insoteste, ma face sa ma simt atat de departe de tot: buzele, mirosul, corpul, glasul tau in apropierea mea…
Mi – e dor si doare…nici mai mult nici mai putin, atingerea buzelor tale a fost dureroasa, pentru ca stiam cat de greu imi va fi sa rezist fara tine acum, pentru ca stiam cat de mult inseamna asta pentru tine, cat insemni tu pentru mine; continui sa le simt forma, gustul, continui sa imi traiesc fiecare clipa prin cinci secunde, in care ti – am atins buzele.
Mi – e dor si doare…
-By FW Editor-
Ai vreo nelămurire?