La 15 noiembrie 1823, in cursul procesului contra doctorului Edmé Castaing la Tribunalul din Paris, procurorul general de Broe a evocat in termeni patetici consecintele nelinistitoare ale acestei situatii. Castaing, acuzat de uciderea a doi oameni prin otravire cu morfina, il asculta, privindu-l arogant, cu mainile incrucisate la piept.
“Daca codul penal, spunea procurorul de Broe, ar fi cerut ca procedura sa furnizeze proba medicala a crimei prin otravire, ar fi trebuit-sa se introduca in cod un paragraf care sa stipuleze ca, intrucat alcaloizii nu lasa nici o urma, crima comisa cu ajutorul acestor otravuri ramane nepedepsita, asa incat ucigasii sunt asigurati. Noi le putem spune in viitor : feriti-va de arsen si de alte otravuri metalice, ele lasa urme… Folositi alcaloizii… Otraviti-va tatii, mamele, otraviti-va intreaga familie si mostenirea va fi a voastra… “Corpus delict!” nu exista si nu se va ajunge sa fie gasit…” Dupa o scurta pauza, Broe. adauga : “Care dintre noi ar putea sa se simta in securitate, daca, spre exemplu, un caz atat de oribil de crima prin otravire ar ramine nepedepsit ?…”
intre 10 si 11 noiembrie, medicii prezenti ca experti au defilat la bara intr-un numar mare ; se aflau printre acestia cele mai mari celebritati pariziene ale epocii, cum ar fi profesorii Magendie si Laennee, ultimul fiind cunoscut prin descoperirea auscultatici cu stetoscop. Toti erau solicitati sa raspunda la aceeasi intrebare : daca doctorul Edmé Castaing, in varsta de 27 de ani, isi otravise sau nu cei doi prieteni, fratii Hippolyte si Auguste Ballet, cu ajutorul noului drog denumit “morfina” si aceasta in scopul de a-si insusi bunurile lor ?
Se stie ca, la 5 octombrie, Hippolyte, care se bucura de o sanatate excelenta si pe care Castaing il avea in grija ca medic curant, murise in apartamentul sau din Paris.
Castaing, de obicei fara un ban in buzunar, isi platise la 14 octombrie toate datoriile, oferise mamei sale 30 000 de franci si in plus mai cumparase si valori de 10 000 franci. Auguste Рde asemenea ingrijit de Castaing Рdecedase la 2 iunie 1823 la hotelul T̻te-Noire din Saint-Cloud. inainte de moarte, el avusese vomismente, o stare generala rea, pareze, in timp ce pulsul abia se mai simtea si pupilele! se ingustasera in chip misterios.
Cu toate eforturile depuse de medicii si chimistii parizieni, ca Chaussier, Pelletou, Lhermier, Segalas, Magendie. Vauquelin si Barruel, pentru a regasi urmele de morfina in continutul stomacului lui Auguste Ballet, stradaniile lor au ramas zadarnice. Raportul, prezentat la 15 iulie 1823, nu era decat o proba a incapacitatii lor de a depista urmele unui alcaloid. Acestia au filtrat, au vaporizat si impregnat continutul stomacului cu solutii alcoolice, in scopul de a obtine un extract care ar putea trada prezenta morfinei prin gustul sau caracteristic, foarte amar. insa acest gust amar era absent !
Resemnat sa accepte imperfectiunile stiintei, procurorul de Broe spera totusi ca expertii i-ar putea furniza cel putin informatii asupra modului in care oamenii reactioneaza la morfina, asupra dozei mortale a acestui drog, asupra simptomelor pe care ea le provoaca si a manifestarilor semnalate la Auguste Ballet. El citase ca martori ai acuzarii nu numai experiti care examinasera victima, ci si pe Laënnec, Pigache, Michel, Petit si Balzac, cu alte cuvinte crema stiintei medicale franceze. si declaratiile savantilor in fata Tribunalului confirmau, de la un capat la altul, confuzia care domnea in acea vreme in domeniul cunostintelor asupra otravurilor vegetale.
Viitorul avea sa aduca certitudinea incontestabila ca un gram de morfina era mortal. Omul otravit cu acest alcaloid prezenta, asa cum a avut Auguste Ballet, vomismente, oboseala, pierderea cunostintei, pareze, adeseori crampe si in plus un simptom caracteristic : ingustarea pupilelor.
Laënnec, savant cu renume international, declara in cursul procesului, ca unii oameni suporta O doza de 100 grame de morfina si ca altii sucomba dupa numai 10 grame ! Dupa Segalas, opt grame erau mortale. Pigache considera ca ingustarea pupilelor era un simptom tipic al otravirii cu morfina. Magendie il aproba, in timp ce batranul Chaussier si partizanii sai declarau ca morfina provoaca, din contra, o dilatare a pupilelor.
Atunci cand procurorul de Broe ii atrase atentia ca opinia sa contrazicea pe cea a lui Pigache si Magendie, el raspunse calm : “ca, confratilor sai le lipsea experienta ; nu ma intereseaza ce gandesc colegii mei, spuse acesta, eu va vorbesc plecand de la experienta mea”.
in concluzie, acest proces de doua zile a oferit un spectacol trist, in care erorile, incertitudinile si incapacitatea de a rezolva unele probleme isi disputau primul rol. Nu era de mirare scena cand procurorul, infuriat, s-a adresat juratilor : “Nu va lasati influentati de ignoranta medicilor si a chimistilor. Ganditi-va la greutatea zdrobitoare a altor probe si nu uitati ca declarandu-l pe Castaing nevinovat, veti incuraja pe unii criminali sa-i urmeze exemplul…”
Cand in noaptea de 17 noiembrie 1823 juratii au declarat ca Castaing era responsabil de uciderea iui Auguste Ballet, procurorul de Broe putea sa se felicite.
Gratie acestui proces, mai intai intreaga Franta si apoi Europa aveau sa ia cunostinta de faptul ca medicina se dovedise neputincioasa in fata problemei de depistare a urmelor unei otravi vegetale. si nimeni nu va cunoaste vreodata numarul victimelor provocate de aceste otravuri, pana la mijlocul secolului al XlX-lea, ca urmare a unui act criminal.
Ai vreo nelămurire?