Unul dintre fenomenele cele mai interesante ale literaturii interbelice, il constituie ceea ce criticii.au numit “noul roman”. in esenta, acesta se caracterizeaza prin deplasarea interesului autorilor de la un romanesc al evenimentelor, spre un romanesc al psihologiei; altfel spus, epicul este diminuat, iar accentul se pune pe factorul psihologic.

Astfel, relatand intamplari puse pe seama unor personaje, autorii releva gandurile, impresiile si sentimentele acestora, creand adevarate lumi sufletesti. in aceste conditii, fluxul evenimentelor este inlocuit cu fluxul constiintei, iar timpul poate fi necronologic, trecutul fiind adus in prezent prin retrospectiva.

Locul romanului traditional il iau: jurnalul, eseul romanesc, documentul de viata – forme care permit respectarea autenticitatii.

Noul roman analizeaza: iubirea, gelozia, moartea, ideile, boala etc; tematica lui este mai inalta si mai grava decat cea a romanelor anterioare, fiind preluata dintr-un domeniu al spiritului.

Personajele ilustreaza principii: constiinta lor nu mai este a unei clase sociale, ci este individuala, oamenii fiind cazuri particulare, studiate de autori sau de ei insisi (prin introspectie).

Astfel, aceste, personaje pot fi: cautatori ai absolutului, inadaptabili in lumea comuna (ca in proza lui Camil Petrescu), cazuri aflate la limita cu anormalul (in proza Hortensiei Papadat Bengescu), oameni bolnavi (in proza lui M. Blecher); in aceeasi categorie intra o seama de eroi lucizi, nelinistiti, disponibili pentru mari experiente existentiale (in romanele lui Mircea Eliade) sau egoisti incapabili sa accepte vreo constrangere (in proza lui Anton Holban).

“'Noul roman” romanesc a fost influentat de creatia unor mari scriitori din literatura universala (Marcel Proust, A. Gide s.a.). Cei dintai reprezentanti de marca ai noului roman au fost Camil Petrescu si Hortensia Papadat Bengescu.
II. Care ar fi elementele de noutate din “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu?

a) Primul dintre acestea ar putea fi reflectarea in constiinta lui Stefan Gheorghidiu a celor doua experiente fundamentale pe care le traieste: dragostea si razboiul.
in interiorul fiecareia dintre ele, tanarul traieste o drama a imposibilitatii de a atinge absolutul, traire accentuata de luciditate.

b) Al doilea element de modernitate il constituie structura compozitionala a romanului: dupa un prim capitol, curgerea cronologica a timpului este intrerupta, pentru a face loc, cu ajutorul retrospectivei, unui timp subiectiv, reinviat cu ajutorul memoriei.

c) Al treilea element de modernitate il. constituie autenticitatea care reclama relatarea la persoana I (“Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I” scria autorul).
d) Tot in lumina noului roman este alcatuit si personajul care face parte dintr-o tipologie a inteligentei.

Stefan Gheorghidiu este nu doar student la Filosofie, ci un intelectual autentic, un om pasionat de studiu, reprezentand exceptia chiar printre colegi.
Ca si alti eroi ai aceluiasi autor, el este indragostit de o idee: ideea de absolut; ca si acestia, el cauta mai multe “drumuri”” (dragostea, cunoasterea, razboiul) pentru a atinge absolutul, dar fiecare dintre acestea se vadeste a fi inchis.

Aceasta nostalgie ii va aduce nefericirea lui Gheorghidiu: coborat, ca si Hyperion, din cerul inalt al ideilor in lumea comuna, el va incerca s-o ridice pe Ela in spatiul “frumusetii nevalente”, neavand timp sa observe platitudinea intelectuala si saracia sentimentala a acesteia; ceea ce iubeste tanarul nu este femeia reala, ci propria sa fictiune.

Importante pentru caracterul modern al romanului nu sunt insa doar trasaturile lui Gheorghidiu, ci, mai ales subtilitatea confesiunii sale, monologul pasionat si nervos din care se desprinde “un soi de simfonie intelectuala care te surprinde prin exactitatea cu care elementele disparate se intretes, care te incanta prin placerea ce poate rezulta din claritatile psihice” (Calinescu).

“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman proustian in care personajul cauta zadarnic “timpul pierdut”.

Si mai elaborat este romanul “Patul lui Procust” – dosar de existente alcatuit dupa tehnica “oglinzilor paralele”.

Prezenta romancierului se ghiceste din notele de subsol, cartea fiind un colaj de scrisori, marturisiri si amintiri ale diverselor personaje.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?