in ceea ce priveste precizarile terminologice cuvantul “cronica” isi are radacinile in cuvantul grec “cronos” insemnand “timp”, iar cuvantul “letopiset” s-a format din “let”, an, si “piset”, a scrie. Ca definitie, cronica este o scriere cu continut istoric in care evenimentele sunt inregistrate in ordine cronologica. Spre deosebire de lucrarile religioase (marea lor majoritate compilatii si traduceri), cronicile sunt compuneri originale. Sunt scrise de boieri stiutori de carte, unii dintre ei cu o cultura vasta si temeinica.
Cele mai valoroase cronici sunt scrise din dorinta de a comunica urmasilor o experienta utila. Cronicile muntene sunt cronici de curte, scrise la comanda unui domnitor si astfel au un caracter subiectiv. Cronicile scrise din imbold propriu au in general un caracter obiectiv. in cronicile romanesti se observa o conceptie teologica, deista (toate evenimentele sunt explicate prin vointa lui Dumnezeu). Cronicarii scriu cu intentia marturisita de a istorisi, de a educa, de a instrui, de a moraliza. Cronicile au o deosebita valoare literara, fiind primele realizari ale prozei culte romanesti, artistica si filologica (ele constituiesc o adevarata arheologie lingvistica reflectand stadiul de dezvoltare a limbii romane din epoca respectiva).
Grigore Ureche
Grigore Ureche este autorul primei cronici in limba romana fiind astfel intemeietorul istoriografiei romanesti. El isi scrie cronica din imbold propriu. Aceasta prima cronica in limba romana este mai apropiata de istorie decat de literatura. Pe cronicar il intereseaza mai ales ce comunica — el este interesat in exactitatea informatiilor pe care le transmite urmasilor sai. in aceasta cronica nu exista fictiune, totul se bazeaza pe documente controlabile, de aceea aceasta cronica este foarte fin introdusa in “familia formelor narative nefictive” dupa terminologia lui Wellek si Waren. Cu toate acestea, si aceasta cronica cuprinde modalitati de exprimare, specifice literatului si nu istoricului: portrete, descrieri, naratiune, siruri dialogate, stil direct, proverbe, exprimari metaforice. Cronicarul nu-si propune sa scrie frumos, sa se exprime elevat ci sa comunice o experienta utila urmasilor “ca sa nu sa inece a toate tarile anii trecuti si sa nu sa stie ce s-au lucrat”. Cronicarul este constient de rolul educativ al istoriei: “Sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura, despre cele rele sa sa fereasca si sa sa socoteasca iara dupre cele bune sa urmeze si sa sa invete si sa sa indirepteze.” Pentru ca nu-si propune sa faca arta, frumosul lui Grigore Ureche este natural, spontan, nepremeditat, neintentionat, deci putem vorbi despre o expresivitate involuntara.
Letopisetul tarii Moldovei este o cronica independenta. Scopul cronicarului este sa transmita o experienta utila urmasilor sai “ca sa nu sa inece a toate tarile anii trecuti si sa nu sa stie ce s-au lucrat”. Cronica are un scop instructiv-educativ: “Sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura, despre cele rele sa sa fereasca si sa sa socoteasca iara dupre cele bune sa urmeze si sa sa invete si sa sa indirepteze.” Importanta cronicii se datoreaza faptului ca este cea mai veche cronica in limba romana care s-a pastrat. Pentru prima oara, Grigore Ureche scrie despre originea romanica a romanilor si despre unitatea romanilor din cele trei tari romanesti: “Romanii, cati sa afla locuitori la tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc santu cu moldovenii, si toti de la Ram sa trag.” Grigore Ureche, bun cunoscator a limbii latine, sustine originea romanica a limbii romane, stabilind asemanari intre cuvinte romanesti si cuvinte latine. De asemenea vorbeste despre cuvintele straine care au intrat in limba romana:
Ai vreo nelămurire?