Limba – vorbita de un popor, de o comunitate de oameni – se defineste ca un sistem complex de semne lingvistice format in decursul convietuirii istorice. Elementele care confera unitate sunt: fonetice, lexicale, gramaticale (morfologie, sintaxa).
Limba literara este “aspectul cel mai ingrijit al unei limbi, care se conformeaza in cel mai inalt grad tuturor normelor gramaticale fixate, folosit in scris si in mare masura in vorbirea oamenilor instruiti” (Mic dictionar enciclopedic).

Literatura (fr. litterature, din lat. litteratura) se defineste ca: “Arta al carei mijloc de expresie este limba, cuvantul. De aceea se spune ca literatura este arta cuvantului. Exista deci o specificitate a literaturii ca arta, spre deosebire de celelalte arte – a sunetului (muzica), a culorii (arta plastica) etc”.

Literatura nationala este definita ca ansamblul creatiilor literare care exprima spiritualitatea unei natiuni. Literatura nationala insumeaza operele semnificativa, valoroase ale unui popor, avand caractere specifice si care s-au consolidat in timp.
Literatura universala insumeaza, dupa Tudor Vianu, operele literare nationale care “au izbutit sa-si prelungeasca insemnatatea dincolo de acestea si, dupa proba repetata a secolelor si deceniilor, sa se mentina in constiinta de cultura a oamenilor de azi”. Exista, in acelasi timp, si o stiinta a literaturii care cuprinde istoria, critica literara si teoria literaturii.

Istoria literaturii este stiinta care se ocupa cu evolutia unei lite raturi nationale (istoria literaturii romane) sau a literaturii intregii lumi (istoria literaturii universale).
Critica literara este stiinta aplicata in studierea si evaluarea operelor individuale.
Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent a Iui G. Calinescu, aparuta in anul 1941, ofera cel mai bun exemplu in ceea ce priveste interferarea celor doua domenii – al istoriei si al criticii literare.

Teoria literaturii este stiinta literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, defineste genurile si speciile literare, curentele si metodele artistice, elementele si particularitatile de stil si de limba, notiuni de versificatie etc.
Teoria literaturii implica atat actul critic, cat si pe cel de istorie literara.

Se afla, de asemenea, in stransa legatura cu lingvistica, cu isto ria artei si a culturii, cu limba. Teoria literaturii are in vedere studiul operei literare, variante ale acesteia, precum si alte documente care ar putea contribui la definirea personalitatii artistice a unui scriitor, a stilului sau. a unui curent literar. Am mentionat mai sus ca literatura este o arta.

Arta (lat. ars – pricepere, maiestrie, indemanare) este definita ca o activitate umana care are ca scop nemijlocit producerea valorilor estetice si care foloseste mijloace proprii de expresie cu caracter senzorial. Opera de arta este aceea realizata prin activitatea artistica creatoare.

In antiteza cu arta, stiinta se defineste ca un ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, societate si gandire. stiinta opereaza cu material faptic, ipoteze, notiuni, legi, teorii -multe confirmate de practica; interpretari teoretice generale, filosofice ale rezultatelor stiintifice.

     

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?