Tache Farfuridi face parte din acele mecansime dramaturgice care intra in relatie de cuplu comic, partenerul sau fiind Branzovenescu, ambii cu nume de rezonanta culinara.
Spere deosebire de Branzovenescu, manifesta un vag spirit de initiativa, dar nu are principii, obsesia lui cea mare este de a nu fi pacalit, accepta si convine la tradare “daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi”.
Scena conceperii depesei catre centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj, demagogizeaza, antrenandu-se in jocul prostiei si absurdului declansat de Branzovenescu.
Farfuridi : “Batem o depesa la Bucuresti la ministru, la gazete, scurt si cuprinzator ) Tradare ! prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II tradare !tradare !de tre ori tradare !”.
Branzovenescu : “E prea tare, n-o iscalesc”.
Farfuridi : “Trebuie sa ai curaj, ca mine ! trebuie s-o iscalesti ; o dam anonima!”.
Fiind un personaj de conditie oratorica rosteste un discurs sau mai exact, o caricatura de discurs, model perfect de incoerenta, de enunt ilogic, de prostie si aberanta, din moment ce in final declara convins : “Din doua una, dati-mi voie : sau sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimica ; oris sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale”. Marea drama pe care o traieste personajul este aceea de a nu fi admis in jocul de culise, de a nu avea succes la manevrele subterane, pe care le simte, dar care-i scapa.
Personajul-Cetateanul turmentat pare a fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale.
Nici el nu este ferit de repetitii verbale, doar ca formula sa “eu pentru cine votez ?” nu este un act in totalitate mecanic, ci comunica o preocipare reala, el face parte dintre care nu-si permit o optiune personala fiindca daca si-ar permite-o “Eu nu poftesc pe nimeni, daca e de pofta “, astfel asumandu-si constient rolul de actor intr-o farsa organizata.
Gestul de a preda scrisoarea destinatarului i se pare firec si ii aminteste de respectarea unei etici si discipline porfesionale.
Este un personaj fara ambitii, unul dintre aceia care, ajungand alegator, are iluzia ca este un rasfatat al sortii si se desfata in arome bahice, fiind o prezenta pitoreasca in aparitiile sale inopinate.
El este cel care tulbura si bulverseaza “lumea”, facand-o sa-si descopere spectatorului adevaratele resorturi, dar si cel care restabileste ordinea “lumii”, descoperindu-i dimensiunea ridicola.
Ai vreo nelămurire?