Pompiliu Marcea icnepe prin descrierea succinta a actiunii, a locului unde se petrece actiunea si a personajelor din “Mara”. Actiunea se desfasoara in cadrul unei societati capitaliste, acest lucru avand un impact puternic asupra personajelor.
La inceputul romanului figura Marei e coplesitoare si unica, ilustrand parca parerea scriitorului potrivit careia in centrul unui roman trebuie sa stea “un caracter dominant”, “un om energic, constant si tare”, care “sa darame muntii”.
Marcea vede in dragostea Marei pentru copiii ei mobilul tuturor actiunilor ei. Ea se recunoaste in fiecare din gesturile lor si lupta sa le creeze un viitor asa cum nu l-a avut ea, Persida si Trica fiind pentru ea, “cei mai frumosi” si “cei mai destepti” din cati copii se afla pe lumea asta. Ca orice copii, Trica si Persida au cusururi, sunt incapatanati, rai, dar Mara le vede drept calitati ce ii vor ajuta in viata. In realitate, Mara are o mare, o nemarginita incredere in copiii ei si in dragostea ce acestia i-o poarta.
Fire barbateasca, datorita asprimii vietii, eroina isi dezvaluie adesea o feminitate miscatoare: cu toate ca in sufletul ei n-a ingaduit fuga Persidei, Mara nu numai ca nu-si condamna fata, dar se simte mandra de ea.
Marcea apreciaza faptul ca Mara dovedeste o mare putere de adaptare la orice situatie, aceasta fiind una din trasaturile ei principale. Redus numai la puterea, intr-adevar uimitoare, de a se adapta, personajul isi pierde insa consistenta umana.
Aceste momente demonstreaza ca influenta mentalitatii capitaliste incepe sa se manifeste, Mara fiind un rezultat al mediului inconjurator, un produs al vremii sale si ar fi exagerat sa-i cerem sa-si depaseasca mediul si epoca.
Nu de putine ori Mara a fost alaturata avarilor din literatura noastra. Nu e vorba numai de exagerare, ci de o denaturare flagranta a personajului.
In realitate, Mara nu e decat extrem de chibzuita, posedand o rara capacitate de a se chivernisi. Acest spirit de prevedere, de chibzuinta, o impinge uneori spre manifestari reprobabile, pentru ca un echilibru desavarsit, in conditiile date, era imposibil. Asa cum este, Mara e desavarsita ca personaj tocmai prin complexitatea ei umana, cu alte cuvinte, tocmai prin realismul ei.
Creand o situatie materiala ridicata copiilor, Mara intelege sa razbune umilintele suportate de ea, banul fiind un mod de consideratie si stima, dar si de echilibru psihologic.
In opinia lui Pompiliu Marcea, Mara are si momente de avaritie (botezul nepotului). Generozitatea orgolioasa a vaduvei, amestecata cu zgarcenia, provoaca un joc psihologic plin de nuante pana ce Mara este salvata din incurcatura de ginerele ei care-i spune cu convingere ca la ea banii sunt “mai bine pastrati”, existand aici ceva din psihologia avarului.
Ai vreo nelămurire?