Obisnuit cu Psalmii arghezieni, poezii de evidenta neliniste sufleteasca, osciland intre credinta in Dumnezeu si negare, vom observa ca Psalmul lui Paul Celan se situeaza in sfera unei negari categorice, a unei descurajari totale.
Evreu german, nascut la Cernauti (atunci: in Romania), scapat dintr-un lagar de concentrare german, stabilit un timp la Viena, apoi la Paris, poetul semneaza cu acest nume derivat din anagrama numelui sau real: Ancei, volume de versuri in germana si franceza, mai putin in limba romana.
Sumarele date biografice pe care le-am dat justifica descurajarea sa si in domeniul liric: “Nimeni nu se mai framanta din tarana si lut, nimeni nu ne pomeneste praful, nimeni. “
De aici, ideea ca singura lauda trebuie adusa acestui pronume nehotarat: “Fii slavit tu, Nimeni. / De dragul tau vrem sa-nflorim.”
In strofa urmatoare, apare imaginea unui trandafir inflorind, intre celalalte versuri descurajante, aducand, totusi, o umbra de speranta poetului “cu sufletul pur”.

     

Ai vreo nelămurire?

Tagged: