“O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este o comedie realista de moravuri politice, in care autorul ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea deputatilor Personajele sunt tipologii umane, fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter, ilustrand asadar un tip anume.
Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului “Racnetul Carpatilor” ,seful opozitiei politice din judet, ilustreaza tipul demagogului si al parvenitului. Catavencu este fondator si presedinte al “Societatii Enciclopedice”. Aurora Economica Romana a carei prescurtare A.C.R este sugestiva pentru o societate fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani. Dovada ilegalitatii este polita falsificata pe care o gaseste Trahanache, prin care Catavencu isi insusise fraudulos “cinci mii de lei de la Societate”.

In lupta politica, Catavencu se comporta fara nici un scrupul. El ajunge in posesia unei scrisori de amor pierdute de Zoe Trahanache, prin inselaciune, subtilizand-o de la Cetateanu turmentat. In ambitia sa de a parveni, de a ajunge in Parlament, nu se sfieste sa recurga la santaj.

Parvenit si santajist se conduce dupa deviza “scopul scuza mijloacele”. Catavencu este infumurat si impertinent atat timp cat este in posesia scrisorii, arma santajului, dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scrisoarea, “in sanatatea iubitului nostru prefect. Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru”. Prin comicul de situatie reies si alte trasaturi. Lipsit de demnitate, el conduce manifestatie in cinstea rivalului sau politic Danadanache.

Demagogia este principala sa trasatura de caracter: “nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina”. Comicul de limbaj reiese din discursurile sale, care ilustreaza personajul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. In discursul de la adunarea electorala isi construieste ipocrit o poza de patriot ingrijorat de soarta tarii, autorul notand in indicatiile scenice “plansul il ineaca” “de abia se mai stapaneste”, evidentiind astfel atitudinea ridicola.

Incultura personajului reiese din nonsensul afirmatiei lui: “Industria romaneasca e admirabila, e sublima.., dar lipseste cu desavarsire”,” Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra”; din confuzii semantice- capitalistii sunt locuitorii capitalei,”faliti”- negustori.
Numele Catavencu sugereaza firea de mahalagiu, de palavragiu, de cata si ipocrizia, “cataveica” fiind o haina cu doua fete, trasaturile ce definesc personajul prin comicul de nume.

Ipostazele in care se afla Catavencu si contradictia dintre ceea ce vrea sa para si ceea ce este, fac din el un personaj comic.
Principalele mijloace de caracterizare a personajului sunt: comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul constituie modalitati de caracterizare indirecta; ca si vorbele si faptele personajului.
Caracterizarea directa este facuta de catre celelalte personaje: pentru Zoe “e un misel” apoi “om cuminte”,” om practic” pentru Tipatescu este “mizerabil” , ” infam ” , “canalie ” ; “impertinent” pentru Farfuridi “nihilist”, pentru Pristanda “mare pisicher”.

Personajul se autocaracterizeaza “vreau ce nu se cuvine in orasul asta de gogomani unde sunt cel dintai”,” intre fruntasii politici” dar comicul de limbaj ii ilustreaza prostia prin autoincludere intre” gogomani”.
Indicatiile scenice sunt de asemenea adevarate fise de caracterizare directa. In persoana lui Catavencu se caracterizeaza conceptia si demagogia politicianului contemporan.

     

Ai vreo nelămurire?