Poezia “Revedere” a fost publicata in revista “Convorbiri literare” la 1 octombrie 1879, dar a fost scrisa cu cativa ani inainte.
Poezia are ca izvoare folclorice mai multe doine populare, unele fiind cuprinse in culegerea de poezii populare a lui Eminecu, avand ca motiv esential scurgerea ireversibila a timpului(“Ia-mi gandesc codrut de tine/Ca nu batranesti ca mine).
Ca si poeziile populare, poezia “Revedere” are ritm trohaic si rima imperecheata. Limbajul este familiar, sugerat prin diminutive, interjectii, dativul-etic. Sintaxa este simpla, cu propozitii putin dezvoltate.
In ciuda oralitatii atat de evidenta, “Revedere” este o meditatie filosofica pe tema perisablitatii omului in antiteza cu vesnicia naturii.
Argumente care sustin sursa folclorica a poeziei mai sunt si folosirea formelor verbale cu parfum arhaic si popular “au trecut, am imblat”, constructii ale stilului oral, ale limbajului vorbit “Ia, eu fac, ce fac demult” precum si tonalitatea de doina.
Metaforele si accentele gnomice ale comunicarii poetice din ultima secventa, confera stilului gravitate si solemnitate. Alternanta dintre spatiul cosmic si terestru dintre plaunul umain si natura, conduce la formulele poetice adecvate tendintei de concretizare a unor concepte filosofice. Enumerarea si cuplarea substantivelor, constructia liniara a propozitiei si a frazei, calitati metodice ale cuvintelor alese de poet confera discursului liric, o inalta vibratie poetica:”Numai omu-i schimbator/Pe pamant ratacitor”.
“Revedere” este o poezie folclorica, o elegie, o poezie gnomica plina de gravitate si solemnitate.
Ai vreo nelămurire?