Potrivit definitiei date de Dictionarul Explicativ al limbii romane, pastelul reprezinta o specie a poeziei lirice care cultiva descriptiile de natura, prin intermediul carora sunt relevate uneori starile sufletesti ale autorului.
Referindu-se la pastelurile lui Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu dadea o definitie destul de larga asupra acestor specii literare. Criticul afirma ca pastelurile sunt un sir de poezii, cele mai multe lirice, de regula descrieri, cateva idile, toate insufletite de o simtire atat de curata.
Criticul Garabet Ibraileanu a consacrat poeziei “Vara” o ampla analiza critica, apreciind-o drept cea mai lirica din opera lui Cosbuc si, in acelasi timp, cea mai frumoasa.
“Vara” este un imn inchinat naturii, un tablou in versuri prin descrierea unui moment al verii, anotimp care declanseaza optimismul unui om care se simte o parte din natura, asa cum afirma insusi Ibraileanu.
Atitudinea autorului este contemplativa in fata acestei atmosfere de frumusete, de bogatie.
In prima strofa domina imaginile vizuale: “Priveam fara de tinta-n sus/Intr-o salbatica splendoare”, spre un Ceahlau aflat “in zari albastre”. Tabloul se largeste si se adanceste in mister odata cu comparatia “ca o taina calatoare/Un nor.Plutea.”. epitetul “salbatica splendoare”, ca si metafora “Ceahlaul./Un urias cu fruntea in soare” subliniaza aspecte importante ale tabloului de natura.
Cu prima strofa ne-am aflat in spatiul cosmic al descrierii de natura, dar in strofa a doua, poetul ne coboara intr-un peisaj terestru prezentat dinamic, intr-o natura apropiata: “spicele”, “feciorii si fetele”, “mieii albi”, “graurii suri” definesc spatiul teluric in care se afla poetul. Aici, picturalul domina cu ajutorul epitetelor caracterizatoare sau cromatice, precum si a comparatilor si a inversiunii: “Vesel cant”. “blonde plete”, “lungul lor vesmant”. La acestea se mai adauga imaginile motorii date de verbele la imperfect: spicele “jucau”, graurii “zburau”, etc.
Natura personificata este o divinitate in fata careia poetul ramane extaziat.
Dupa ce la inceputul secolului trecut intalnim descrieri de natura in operele lui Carlova, Bolliac, Alexandrescu, Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri introduce in literatura nu numai denumirea speciei, dar da un volum de pasteluri de o adevarata valoare. L-au urmat Mihai Eminescu, George Cosbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonsky, G.Bacovia, I.Pillat si multi altii. Toti acestia au fost autori de inspirate descrieri de natura, fiecare intr-un mod personal si original.
Ai vreo nelămurire?