Aria tematica a viziunii lirice eminesciene se largeste considerabil cu evocarea trecutului si recursul frecvent la mit si legenda. Fundalul istoric este adeseori o permanenta inca de la primele poeme (Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie) sau macar termen de comparatie ca in Scrisoarea III. In marile poeme, precum Memento mori sau tabloul dramatic Andrei Muresanu, poetul ridica meditatia poetica asupra istoriei la nivelul contemplarii unui principiu metafizic. In timp, dacismul poetului cunoaste si alte variante, in Gemenii sau in proiectul de poem, neterminat, Planul lui Decebal, o alegorie a nasterii poporului roman din luptele dintre romani si daci. Parcursul meditatiei poetice eminesciene este de la increderea mesianica in viitor (asemeni pasoptistilor) la revolta metafizica a eroului demonic impotriva raului universal.
Istoria este ciclica, cu momente de ascensiune si decadere, iar samburele acestei agitatii desarte care nu duce nicaieri este neantul vointei de a fi. Din istoria nationala poetul se arata interesat, la un moment dat, de epoca Musatinilor, pe fundalul careia voia sa cladeasca un dodecameron dramatic. Uneori, alegoria istorica se uneste cu mitul, ca in poemul postum Povestea Dochiei si ursitorile. Aici poetul asaza la un loc mitul Dochiei, al tineretii fara batranete si al ursitorilor.
O prima incercare in directia crearii unei mitologii o constituie postuma Genaia (1868), proiect de poem despre geneza pamantului. Ecouri ale acestei incercari le vom gasi mai tarziu in cosmo-goniile din Scrisoarea I si Rugaciunea unui dac. Un mit original formuleaza Eminescu in legatura cu geneza omului, in Demonism, absorbind elemente din religiile greaca, persana si biblica, iar un nou mit antropogonic, cu alte semnificatii, poate fi identificat in Povestea magului calator in stele.
Echivalentul folcloric al mitului este basmul si poeme precum Luceafarul, Calin (file din poveste) sau Miron si frumoasa fara corp prelucreaza texte populare, unele culese de poetul insusi. Corespondente folclorice frapante exista, de asemenea, in elegiile metafizice Revedere si Ce te legeni…Aici, dar si in multe alte poeme, Eminescu prefigureaza lirismul magic-metafizic al lui Lucian Blaga.
Ai vreo nelămurire?