Prometeu este poate unul dintre cele mai cunoscute personaje ale “Legendelor Olimpului”, fiind in acelasi timp unul dintre eroii admirati pentru curajul lor, dar si pentru imensa binefacere adusa de catre acesta oamenilor. Legendele afirma ca Prometeu este fiul titanului Iapet si al Climenei. Var cu Zeus, are mai multi frati, printre care Atlas, Menetios si Epimeteu.
Prometeu este simbolul revoltei oamenilor impotriva zeilor, al biruintei unui singur om importiva celui mai de temut si mai important zeu al Olimpului – Zeus. Ingeniozitatea si viclenia sunt in mainile sale arme redutabile. El izbuteste sa-l insele si pe Zeus, oferind omenirii darurile pe care zeii i le-au refuzat.
Se spune ca la inceput, oamenii si zeii traiau impreuna si mancau la aceeasi masa in Mecona. Eceasta perioada corespunde varstei de aur a omenirii. Aici Prometeu ucide un bou pe care il imparte in doua. Intr-o parte pune carnea, invelita in pielea animalului. Desi aspectul este respingator, aici se afla partile cele mai bune. In cealalta parte, ingramadeste oasele pe care le inveleste intr-un strat de grasime alba. Aspectul este apetisant, insa nu e nimic comestibil. Zeus va alege parte necomestibila cu oase. De atunci, oamenilor le este cuvenita carnea gustoasa, iar zeilor oasele ce le sunt aduse ca ofranda.
Reprezentand una dintre cele mai mari infrangeri si umilinte pe care Zeus le-a putut suporta, marele zeu al Olimpului se razbuna pe oameni si le ia focul, fara de care nu puteau sa mai friga carnea. Din acel moment, oamenii s-au vazut obligati sa munceasca pamantul pentru grane ca sa poata manca. Ori de cate ori acestia aduceau ofrande zeilor, ele luau forma unor oase zdobite sau chiar arse, astfel incat zeii sa se poata bucura de aroma lor, in timp ce oamenii se delectau in prealabil cu carnea de pe ele.
Vazand blestemul pe care Zeus l-a abatut asupra oamenilor, Prometeu nu poate sa stea cu mainile incrucisate. Asa ca acesta decide sa vina inca o data in ajutorul oamenilor. Reuseste sa patrunda in Olimp de unde fura o scanteie de foc din forja lui Hefaistos care era supranumita “roata Soarelui”. Hefaistos este zeul focului, vulcanii fiind atelierul sau de creatie, iar ciclopii ii sunt ajutoare. Pentru a putea transporta scanteia pana la pamanteni, Prometeu o ascunde intr-o tulpina de soc si le-o da oamneilor. Din acel moment si pana in zilele noastre, focul poate fi vazut arzand in toate caminele muritorilor.
Zeus, vazand inca o data adanca umilinta pe care i-a provocat-o Prometeu prin faptul ca a patruns pana in Olimp si i-a furat de sub nas focul pentru a-l darui oamenilor, decide sa-l pedepseasca pe Prometeu, acest erou incontestabil al muritorilor. Nesuportand infrangerea, dar nici faptul ca numele eroului se afla pe buzele fiecarui om care acum il admira mai mult decat pe un zeu, pedeapsa aplicata pentru acest furt este una teribila si exemplara: Zeus il inlantuie pe Prometeu pe un munte, iar un vultur ii devoreaza incet ficatul.
Nici de data aceasta Prometeu nu se lasa prada disperarii si durerilor cumplite pe care i le provoca pedeapsa. Viclean, acesta aude strigatele centaurului Chiron, nascut nemuritor si ranit de o sageata a lui Heracles. Prada unor dureri cumplite, acesta cerseste moarte. Prometeu ii propune un targ: moartea contra vietii vesnice. Chiron accepta, iar astfel Prometeu devine nemuritor.
Sursa Imaginii – templodoconhecimento.com
Ai vreo nelămurire?