Un bust de marmura reprezentindu-l tanar, dupa moartea lui Caesar, cand afacerea mostenirii acestuia il lansase in primul plan al vietii publice, dar cu mult timp inainte de tentativa deificarii, care l-ar fi indemnat pe artist sa-si idealizeze, in acest plan, personajul, descopera un Octavianus plapand, departe de prototipul roman al virilitatii.
si intr-adevar, Octavianus n-a intrunit calitatile fizice care, impreuna cu cele oratorice, cu inteligenta politica si talentul militar, i-au impus pe conducatorii romani ce l-au precedat sau i-au fost, o vreme, contemporani. Mediocritatea a fost cea mai apasata, probabil, insusire a sa. Iar contextul politic, militar si social, dezvoltat dupa caderea fulgeratoare celei mai importante personalitati din istoria Romei, Caesar, context caracterizat prin confuzie, atit intre conspiratorii ce-l ucisosera pe acesta, cat si in partida sa, intre asa-zisii urmasi ai dictatorului, context caracterizat, de asemenea, printr-o imensa dorinta a maselor de pace interna, fireasca dupa mai bine de un secol de razboaie civile favoriza strecurarea spre varfurile ierarhiei a oricui ar fi dorit-o, dotat sau nu.
Asa ca, afland de moartea lui Caesar si de botararea sa testamentara, care-l facea, prin infiere, urmas, Octavianus, pe atunci in varsta de numai 19 ani (se nascuse la 23 semptembrie 63 i.e.n., intr-o bogata familie de cavaleri din Veletrium-in Latium), paraseste Apollonia (in Epir), unde se concentra armata pentru expeditia pregatita de Gaesar contra geto-dacilor ii, apoi, a partilor, debareand in aprilie 44 i.e.n. la Brundisium. Popularitatea lui Caesar, amplificata de hotararea din 17 martie 44 i.e.n. a senatului convocat de Marcus Antonius, prin care testamentul acestuia a devenit public si orice plebeu n aflat ca din averea lui Caesar ii revin 300 de sesterti, inrudirea lui Octavianus cu dictatorul – fiu al lui Caius Octavianus, pretor in Macedonia, si al Atiei, nepoata buna a lui Caesar, precum si nevoia, relevata de Cicero, de a se gasi contracandidati celor din partida lui Caesar, spre a salva republica, il plaseaza pe Octavianus, fara chiar ca acesta sa spere, in varful vietii politice romane.
In faimoasa sedinta a senatului convocata de Antonius, se adopta propunerea echivoca a Iui Cicero, dupa care se publica testamentul dictatorului, insa nu se aminti nimic de ucigasii acestuia. Primul care va ridica problema pedepsirii conspiratorilor va fi Marcus Aemilius Lepidus. Nici Antonius, scinzand turnura reorganizarilor din senat, nu indrazni, in primele zile dupa asasinat, sa se pronunte, multumindu-se numai cu o cuvantare scurta, rostita in forum la incinerarea lui Caesar, prin care amintea meritele acestuia.
Dar, in timp ce parea ca viata politica evolueaza conform dorintei lui Cicero si a altor senatori traditionalisti, izbucni, de unde nimeni nu se astepta, miscarea de razbunare a asasinarii lui Gaesar. Ilerofilos, un grec ce se da drept nepot al lui Marius-de aici numele: miscarea Falsului Marius – exalta calitatile lui Caesar, explicandu-le ca fiind de origine divina. Astfel a pus bazele cultului lui Caesar. Dupa incinerarea acestuia multimea exaltata porni asupra caselor conspiratorilor, silindu-i sa paraseasca Italia. (Chiar Cicero, pentru moment, parasi Roma.) Antonius, intelegand subrezenia unui astfel de sprijin, liebida, insa, miscarea, incat in momentul sosirii lui Octavianus se apropiase de senat si numai dusmania lui Cicero il impinse in partida adversa.
Ai vreo nelămurire?