Pedepsele par sa fi fost foarte severe, mai ales in timpul Regatului Nou, cand se crede ca legile egiptene s-ar fi inspirat din Codul lui Hammurabi. In faza de instructie a cauzelor penale se putea aplica si bataia cu lovituri de baston. Aceeasi pedeapsa era prevazuta si pentru calomnie, furturi mici, abuzuri in administratie, s.a. Sperjurul era pedepsit cu taierea nasului sau a urechi lor, precum si cu deportarea. Existau si inchisori, pentru detentiuni preven tive sau pentru cei ce asteptau executarea pedepsei capitale.
Aceasta se aplica mai rar, – in caz de rebeliune si conspiratie contra statului, de omucidere, de viol si adulter feminin, sau de furt dintr-un mormint regal. Coruptia judeca torilor se pedepsea de asemenea cu moartea prin sinucidere impusa. For mele obisnuite de pedeapsa capitala erau decapitarea sau arderea. Pentru alte delicte, egiptenii au fost cei care au inventat lagarele de munca fortata.
O opera de gandire morala din secolul al XV-lea i.e.n. consemneaza in structiunile pe care faraonul le da vizirului sau, in termeni care vor sa creeze o imagine ideala despre justitia egipteana:
“Nu uita, asadar, sa judeci cu dreptate. Este o hula impotriva zeului sa te arati partinitor. Aceasta este invatatura. Priveste la omul pe care il cu nosti ca la omul care nu iti este cunoscut; si la cel ce se afla pe linga rege la fel ca acela ce se afla departe de Palat. Nu trece cu vederea pe un om ce ti se plinge tie fara sa iei aminte ia cuvintele sale” (trad. C. Daniel).
Dar alte scrieri arata ca asemenea instructiuni nu prea erau respectate; intr-un alt text, nu cu mult anterior celui de mai sus, constatarile sunt grave: “Tilhari, hoti, furi, iata cine sunt marii dregatori, care au fost totusi numiti (ca sa osandeasca raul; un loc de scapare pentru cel silnic, iata cine sunt inaltii slujbasi, care au fost totusi numiti ca sa pedepseasca inselaciunea nelegiuita” Id.).
Ai vreo nelămurire?