In 745 i.e.n., un general asirian, Pulu, intervine energic, sprijinit de trupele de sub comanda sa, in disputa dinastica din Assur si se proclama rege luand, ca un simbol, numele celui mai puternic din vechii regi asirieni: Tiglatpalassar, in cazul domniei sale al III-lea. intr-o domnie relativ scurta, iul re 745-727 i.e.n., Tiglatpalassar al III-lea (in asiriana: Tukulti-Apaleshaira) a intins Imperiul asirian mult peste tot ce reusisera inaintasii sai, dar, mai ales, a reusit, dupa aplicarea unui sistem reformator, sa fixeze cu mai multa durabilitate si cu castig pe planul economiei stapanirca asiriana in teritoriile nou cucerite.

Politica anterioara lui, inaugurata de Tukul-ti-Ninurta, de distrugere completa a statelor cucerite si de golire demografica n-a contribuit la intarirea economica a Asiriei. Desigur, in urma cuceririlor si a exterminarii cetatenilor de vaza din teritoriile cucerite, in acelasi timp si principalii proprietari funciari de acolo, casa regala asiriana a devenit stapana aproape a intregului pamant arabil din Imperiul asirian. Un pamant care nu producea, insa, decit extrem de putin. Era necesara organizarea unui sistem administrativ care sa aiba la baza regiunea condusa de functionari imperiali, populata cu oameni independenti si semidependenti, de unde Assurul sa-si poata aduce sclavii necesari, materiile prime, produsele agricole. Acesta este miezul reformelor administrative aplicate de Tiglatpalassar al III-lea.

A fost necesara, insa, schimbarea atitudinii autoritatilor fata de statele cucerite. Uciderea in masa a populatiilor rezistente la atacul asirian a fost inlocuita cu deportarea organizata. Populatia unui teritoriu nou cucerit era transmutata pe terenuri indepartate, devastate anterior. Asirienii se preocupa acum de imbunatatirea conditiilor de mars, deportatii nu mai umbla goi si cu jugul de lemn in jurul gatului, ci li se permite sa-si transporte bunurile mobile, precum si membrii de familie care puteau sa infrunte dificultatile unui astfel de drum. Terenul golit demografic in acest fel nu era lasat in paragina: erau transmutate populatii din alte regiuni cucerite. O mica parte dintre bastinasi, cei in care autoritatile asiriene aveau incredere, fapt, dealtfel, rar, era incorporata in armata asiriana permanenta, capatand statutul ostasilor asirieni sau, si mai rar, era lasata in vatra originara.

Aceasta politica de transfer de populatie a fost dusa la perfectiune prin transplantarea, in aceeasi regiune, a cateva tipuri etnice care, vorbind limbi diferite, se intelegeau cu greutate, deci comploturile antiasiriene se infiripau rar. Populatia transplantata, lipsita de libertatea individuala juridica si de mijloace proprii de productie, se bucura de o oarecare independenta, intre care cea a deplasarilor scurte, in interesul productiei, dar si in ce) familial, cea a alegerii ocupatiei, in functie de aptitudini si, desicur, de vechile meserii practicate, cea de decizie asupra membrilor propriei familii etc.

Aplicarea reformelor administrative ale lui Tiglatpalassar al III-lea a contribuit, in cea mai mare masura, la amestecul popoarelor din Mesopotamia si partial din Orientul Mijlociu, pregatind, alaturi de alti factori, aparitia marilor popoare din aceasta zona. Puterea asiriana creata prin forta armelor raminea, insa, straina de popoarele subjugate.

     

Ai vreo nelămurire?