Referat despre cultul si sarbatorile in Egiptul antic – prima parte

Cultul divin se desfasura zilnic si in toate templele tarii la fel, dupa un ritual stabilit precis in toate amanuntele.

In fiecare dimineata marele preot intra singur in sanctuarul templului. Aprindea focul sacru, punand pe foc tamiie, si deschidea mica incapere in care se afla statuia zeului. Se prosterna cu fruntea la pamint rostind imnul de ado ratie. Apoi scotea din nisa statuia (de obicei de lemn, spre a putea fi usor pur tata la procesiuni), o stropea cu apa sfintita, o tamiia, o imbraca cu cele patru vesminte rituale de in in culori diferite, apoi termina toaleta zeului parfu-mandu-l cu uleiuri aromatice si fardandu-l. In fine, ii prezenta ofrandele mincare variata, bautura si fiori. Ceremonia se repeta la prinz. Seara, zeului i se servea o noua masa, i se facea toaleta de noapte, statuia zeului era dezbracata de vesminte, zeul “adormea”, sanctuarul era din nou purificat cu fum de ta miie, dupa care usa era inchisa si stampilata.

Numai la marile sarbatori cand aveau loc si spectacole dramatice reli gioase, adevarate “misterii” statuia era scoasa in curtea templului, unde astepta multimea credinciosilor; sau era dusa in procesiune solemna pe stra zile orasului si chiar in alte localitati.

Cultul mortilor aspectul cel mai original al religiei egiptene, poate cel mai important, in orice caz cel mai spectaculos era legat de conceptia egiptenilor despre natura omului si nemurirea sufletului.

Potrivit acestei conceptii omul era compus din trei parti; corpul mate rial, sufletul imaterial si invizibil, si al treilea element Ka, “dublul” sau principiul vital din om; un fel de fantoma vizibila dar impalpabila, avand forma exacta a corpului. Ka il insoteste pe om toata viata, iar dupa moartea omului ii supravietuieste ca un geniu protector, continuand sa se intereseze de trupul si de sufletul lui. Dar pentru ca sa poata face aceasta, Ka are nevoie de doua lucruri: de o locuinta materiala, reala, precum si de un suport material. Acest suport este corpul, corpul destructibil, dar care poate fi conservat prin imbalsamare.

Imbalsamarea este absolut necesara, indispensabila pentru ca defunctul sa-si poata continua viata si dupa moarte. Totusi, daca simumia s-ar distruge, atunci pentru a se asigura viata “dublului”, a lui Ka, si rolul sau protector, se mai anexeaza in mormint si o statuie a defunctului (de piatra, de teracota sau de lemn,in marime naturala sau in miniatura), care va servi drept suport “dublului”, lui Ka, si care va fi deci o garantie a supravietuirii omului.