Dacia literara a fost o revista, care a aparut in Iasi (1840) scoasa de Mihail Kogalniceanu.
-Importanta revistei-
Dacia literara este prima revista literara romaneasca de prestigiu care a influentat profund dezvoltarea culturii si a literaturii romane. In primul numar al revistei a aparut un articol-program, intitulat Introductie, prin care Kogalniceanu a pus in circulatie un pretios ghid ideologic dupa care se va orienta intreaga literatura pasoptista.
In 1840, intr-o perioada de modernizare a socetatii romanesti, Kogalniceanu intuieste un mare adevar: o cultura mica nu poate trai doar prin imitatie, ea poate intra in circuitul valorilor universale numai prin valorificarea specificului sau national inconfundabil. Kogalniceanu intuieste ca nationalul este o premisa a universalului.
-Titlul revistei-
Chiar titlul sugereaza aspiratia spre unitate spirituala, care sa pregateasca unitatea politica de mai tarziu.
-Existenta revistei-
Au aparut doar trei numere, fiind interzise de domnitorul Gheorghe Bibescu, datorita vederilor democratice, progresiste, pe care le raspandea. Desi a avut o existenta efemera, revista a reprezentat un ferment activ in epoca respectiva, dinamizand constiintele si eforturile scriitoricesti.
-Introducerea lui Kogalniceanu-
Kogalniceanu ridica cateva importante probleme de ideologie literara:
1. In primul rand critica caracterul provincial, local al publicatiilor existente (Curierul Romanesc, Albina romaneasca, Gazeta de Transilvania). In aceste publicatii apareau creatiile, articolele scriitorilor din provincia respectiva. Fata de aceste publicatii, Dacia literara se vrea o revista in care sa publice creatori din cele trei provincii, fiecare cu specificul sau propriu, dar respectand o singura conditie: ca lucrarile sa fie bune. In primul rand colaborarea la o publicatie comuna nu inseamna uniformizare. Fiecare creator pastrandu-si particularitatile proprii. Kogalniceanu imbina aici criteriul etic cu cel estetic.
2. Mihail Kogalniceanu condamna imitatiile, prelucrarile si traducerile fara valoare, care omoara in noi duhul national si nu fac o literatura: Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa traductiile nu fac o literatura.
3. Kogalniceanu pledeaza pentru autohtonizarea inspiratiei: adica creatorii sa valorifice toate evenimentele care tin de specificul national romanesc. In acest sens Kogalniceanu propune trei surse de inspiratiie: trecutul national, folclorul romanesc, realitatea romaneasca. Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii
4. Vorbind despre critica literara, Kogalniceanu precizeaza ca ea va fi obiectiva, nepartimitoare: Vom critica cartea, iar nu persoana Critica va fi constructiva incurajand adevaratele talente.
-Principii esentiale:-
1. Raportul dintre arta si literatura: literatura, arta trebuie sa reflecte viata.
2. Directia nationala in cultura si in literatura: nationalul garantie a universalului.
3. Autohtonizarea inspiratiei: inspiratia din istoria nationala, din folclor si din realitate romaneasca.
4. Obiectivismul si constructivismul critic.
5. Functia sociala a literaturii: literatura trebuie sa exprime aspiratiile poporului.
6. imbinarea criticului etic cu cel estetic.
Desi au aparut numai trei numere, revista a avut o posteritate activa in sensul ca ideile pe care le-a pus in circulatie se vor regasi in toate orientarile majore ale literaturii romane de mai tarziu: junimismul, samanatorismul, poporanismul, gandirismul.
Ai vreo nelămurire?