Inca din vremea domniei tatalui sau, Sargon al II-lea, 722-705 i.e.n., intemeietorul ultimei dinastii sargonide a Regatului Asirian Nou (908-605 i.e.n.), Sennacherib a participat activ la viata politica si militara a Asiriei. El a condus spionajul asirian in Urartu (Armenia) si in tarile inconjuratoare, precum si, probabil, politia asiriana. Nu este strain de reprimarea chaldeenilor condusi de Mardukapaliddin , in 710 i.e.n.; acesta reuseste, totusi, sa fuga si-i va crea, mai tarziu, dificultati.

Pana la domnia lui Sennacherib (704-680 i.e.n.), un timp chiar si in timpul acesteia, viata interna si externa a colosului asirian nu s-a desfasurat fara dificultati. in interior, imperiul era tulburat de concurenta, tot mai ascutita, dintre doua principale grupuri ale aristocratiei: cea militara si cea preoteasca. Aceasta din urma avea sa fie inspiratoarea asasinarii lui Salmanassar al V-lea (727-722 i.e.n.), in timp ce asedia Samaria, capitala Israelului. Fratele vitreg al acestuia, Sargon al II-lea (Sharrukin al II-lea), a inteles lectia si, in lungul domniei sale, a promovat cu precadere preotimea zeului Assur.

Problemele externe erau si ele grave pentru Sargon al II-lea; colosul asirian, impus in Orientul antic prin cruzime si teroare, era macinat de revolte si de atacuri Ia granite, in nord, Russa I, noul rege din Urartu, aplica masuri energice pentru renasterea statului. in vest, in Frigia, se contura o miscare de rezistenta. in Palestina, manifestarile antiasiriene se tineau lant, ceea ce si provoca campania palestiniana a lui Sargon el II-lea, in cursul careia distruge Samaria, pustieste Israelul si aplica politica lui Tiglatpalassar al III-lea de deportare a populatiei autohtone (in Mesopotamia nordica si in Media), pe care o inlocuieste cu babilonieni, hititi, arabi (numiti ulterior, in izvoarele ebraice, samariteni); Israelul a fost incorporat la Asiria.

Rascoale au mai izbucnit in Siria, Fenicia, Karkemish (717 i.e.n.) si au fost reprimate cu dificultate. Din acesti ani, cand Sennache incepe a participa la guvernarea unora dintre afacerile mii tare ale Asiriei, se poate considera depasita epoca marii dificultati ale imperiului. Stapanirea asiriana, din ce in mai ferma, nu mai permite dizidente de durata (exceptie Babilonul, rezistent intre 719-710 I.e.n.). Armata asirian infrange in 715 i.e.n. ostile mezilor, populatii ariene indo-iranice, instalate din mileniul al II-lea i.e.n. la est de Asiria, avand centrul in Ecbatana si a caror unitate era in curs de realizare. in anul urmator, armata asiriana infrange pe urarti.

Amenintarea Frigiei fusese redusa de invazia cimmerienilor, a triburi stabilite la inceputul primului mileniu i.e.n. in Taurida, pe malurile Azovului si in stepele nordice ale Marii Negre, de unde, impinsi de sciti, patrunsesera in Asia Mica si, mai la sud, la hotarele Asiriei. Sargon al II-lea a facut fata cu succes presiunii exercitate in nord-est de sciti, veniti din zona Marii Caspice si a lacului Arai, triburi nomade de pastori, de origine indo-iranica, calareti remarcabili, care luptau cu temutul arc scitic. Venind, in acest context, la carma Imperiului asirian, Sennacherib nu avea de ales alta cale decat dezvoltarea valorii militare a Asiriei. Revine, deci, la linia politica a lui Tiglatpalassar al III-lea si a lui Salmanassar al V-lea, promovand cu precadere aristocratia militara, intarzie, insa, de neinteles, in legalizarea situatiei sale in Babilon. De aceasta intarziere profita Mardukapaliddin care, aliat cu Elamul, ocupa Babilonul, proclamandu-se rege.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?