Ghilgames, rege in Uruk in prima jumatate a mileniului al III-lea i.e.n., a devenit erou de legenda, foarte popular in multe tari din jur (poemul ne este cunoscut din versiuni in mai multe limbi). Versiunea prima care ne-a parvenit (datand din secolul al XXI-lea i.e.n.) nu este desigur cea mai veche, care trebuie sa fi avut cam 3.600 de versuri. Subiectul este urmatorul: regele Ghilgames isi asupreste supusii, care se pling zeului Anu; acesta il creeaza pe Enkidu si il trimite sa-1 infrunte, dar este invins. Dupa care, adversarii devin prieteni si impreuna pornesc impotriva uriasului Humbaba, pe care il rapun.
Frumusetea si vitejia lui Ghilgames o fac pe Istar sa se andragosteasca de el; dar regele din Uruk o refuza pe zeita si o insulta, folosind comparatii de o surprinzator de moderna plasticitate:
“Ca o ruina esti, ce nu da adapost omului pe vreme rea,
Ca o usa dosnica esti, ce nu poate impiedica sa intre vintul si furtuna,
Ca un palat esti, despuiat si jefuit de tilhari,
Ca o cursa esti, ascunsa miseleste vederii,
Ca smoala aprinsa esti, care arde cumplit pe cel ce o atinge,
Ca un burduf spart esti, ce uda pe cel care-l duce,
Ca o bucata de var esti, ce macina zidurile,
Ca o amuleta esti, ce nu e tn stare sa-l apere pe om,
Ca o sandala esti, ce roade piciorul drumetului”.
Infuriata, zeita trimite in Uruk un taur ceresc sa o rszbune omorindu-l pe Ghilgames; dar Enkidu ucide taurul; dupa care, jignind-o si el pe zeita, Enkidu va trebui sa moara. In fata trupului neinsufletit al prietenului sau, nelinistitul Ghilgames este “cuprins de o groaza cumplita”. Porneste in cautarea vietii vesnice. Ajuns la capatul pamintului, ia tarmul riului pe care trebuie sa-1 treaca pentru a ajunge la Utnapistim, singurul om care a supravietuit potopului si care astfel a dobandit nemurirea, Ghilgames i se plinge luntrasului:
“Sase zile si sase nopti l-am plins pe prietenul meu, Iar a saptea zi. l-am ingropat.
Ai vreo nelămurire?