Tales din Milet care a avut contacte cu preotii egipteni a calculat inaltimea Marei Piramide inasurandu-i umbra, Urme ale gandirii egiptene se pot gasi la Anaximan dru, la Anaximene, la Empedocle din Agrigento; dar Pitagora a fost cel mai mult influentat de doctrinele cosmologice si etice ale egiptenilor. La Platon, asemenea influente pot fi gasite atat in miturile povestite de el, cat si in doc trina lui cu privire la statul ideal. Aristotel un admirator al civilizatiei egiptenilor, de la care a imprumutat date din domeniul matematicii, geome triei, astronomiei si zoologiei, afirma ca organizarea statului si legile scrise, precum si matematica, au fost create de egipteni. In medicina, traditia hipo-cratica a respectat teoriile fiziologice, prescriptiile medicale si principiile etiologici medicilor egipteni.
Nici arta greceasca n-a ramas cu totul in afara influentei Egiptului antic. Coloana dorica aminteste coloanele templelor egiptene temple al caror plafon pictat cu stele pe un fond albastru a fost imitat si de greci. Capitelul coloanei corintice se considera ca este inspirat de modelul egiptean. Influente egiptene pot fi usor gasite in domeniul sculpturii. Clasica lege a frontalitatii din epoca Regatului Vechi domina si statuile grecesti de efebi (kourol) din epoca arhaica; statui care, asemenea celor egiptene din aceeasi perioada, sunt reprezentate in mers cu piciorul sting inainte. Obiceiul sculptorilor egipteni de a intrebuinta materiale variate in una si aceeasi opera se regaseste si in tehnica statuilor hriselefantine, ilustrata in primul rand de Fidias. Statuile erau colorate atit in Egipt cat si in Grecia unde una din temele frecvente ale sculpturii este sfinxul egiptean (mai ales sfinxul-femela).
Pentru romani, insemnatatea Egiptului era de ordin pur material: Roma primea din Egipt griu si papirus. Pentru romani, egiptenii se situau pe o treapta atat de inferioara incat egiptenilor le era interzis chiar si sa se inroleze in armata romana. Erau exclusi nu numai din ordinele ecvestre sau senatoriale, ci si de la cetatenia romana. Interesant este ca, totusi, conceptia monarhica egipteana despre divinitatea faraonului a dat primul impuls teoriei divinitatii suveranului, teorie adoptata mai intii de monarhiile elenistice, apoi de Imperiul roman. Imparatul Constantin si succesorii sai considerau sacre legile lor, palatul lor, tezaurul lor; iar cei ce se opuneau vointei lor comiteau un sacrilegiu. “Si astfel, sub forma modificata a dreptului divin al regilor, teoria aceasta a trecut in Evul Mediu, si de asemenea in timpurile moderne”.
Ai vreo nelămurire?