In “Articole”-program de mare rasunet in epoca, “Sensul traditiei” sau “Iisus in tara mea”se afirma ca ortodoxia este nucleul care ne-a conservat fiinta etnica in fata asaltului occidental, modernist, rationalist, latinist si catolic. In “Sensul traditiei”, Crainic afirma : “Traditionalismul voieste o cultura creatoare de valori autohtone, o creatie culturala proprie. Aceasta nu exclude consumatia culturala (importul de cultura), ce o implica, acordandu-i insmenatatea subordonata pe care o are in realitate.
Expresia poporului, creatia populara, e in functie de popor”. Declarandu-si descendenta din samanatorism, traditionalismul gandirist subliniaza ca precursorii sai au avut “viziunea magnifica a pamantului romanesc”, ignorand insa “cerul spiritualitatii romanesti”.
Este accentuata, asadar, simbioza dintre facotrul etnic si cel religios, ortodoxia. Transcedentalizand substanta etnicului, gandiristii nu vor avea, ca samanatoristii, nostalgia timpurilor voievodale, a trecutului eroic, ci a unui fond anscenstral, anistoric, misterios.
Reprosand smanatoristilor paseismul si indiferentismul religios, ei isi vor asuma un rol mesianic si o atitudine optimist-activa, pusa in slujba natiei- aceasta fiind vazuta in elementul ei biologic-rasial si cel spiritual-ortodox.
Motivele literare dezvoltate-manastirea, altarul, crucea, steaua, magii, ingerul, arhanghelul, Iisus, Maria, imagini din Noul Testament, scenele biblice sau din bibliografia cristica- sunt, de aceea, autohtonizate, localizate in spatiul romanesc si combinae cu elemente folclorice sau mitologice specifice.
Ortodoxismul, ca “traditionalism metafizic”, cu toate nefericitele sale urmari din plan politic, (el legitimand ascensiunea la putere a Garzii de Fier) va avea in planul literaturii, consecinte dintre cele mai fertile. Poetii autentici ortodoxisti sunt Vasile Voiculescu, prin cele mai reprezentative volume ale sale (Poeme cu ingeri, Parga) si Nechifor Crainic (Sesuri natale, Darurile pamantului, Tara de peste veac). Alti scriitori gazduiti in paginile revistei, tratand cu o mare libertate creaotare sugestiile doctrinei vor fi deschisi elementelor moderniste. Exemple, in acest sens, pot constitui volumele de versuri “Pe Arges in sus”, “Biserica de altadata”, “Satul meu” ale lui Ioan Pillat, poezia si filosofia lui Lucian Blaga, romanul “Craii de curtea veche” a lui Mateiu Caragiale, volumele de versuri “Sarbatoarea mortii”, “In robia lor”, “Cuvinte catre taran” ale poetului ardelean Aron Cotrus, romanele lui Cezar Petrescu, “Comoara regelui Dromichet”, “Aurul negru” si “Calea Victoriei” sau “Rusoaica” lui Gib Mihaiescu.
Prin aceste opere, orientarea insasi a traditionalismului isi rafineaza expresiasi adecveaza sensibilitatea la cea moderna.
Elementele moderniste ce infuzeaza aceste opere-propensiunea spre estetism, rafinarea expresiei, nuantarea sensibilitatii- vor face posibila convietuirea, in cadrul aceleiasi opere a elementelor traditionaliste cu cele expresioniste sau neoclasice.
Eugen Lovinescu, adversar din principiu al traditionalismului literar, va declara ca, in aceasta etapa a sa, traditionalismul s-a “sincronizat” cu sensibilitatea modernista.
Combatute de catre mentorul cenaclului si revistei “Sburatorul”, formele traditionalismului literar s-au dovedit anacronice, izolationiste si neproductive. Lovinsecu denunta confuzia dintre estetic si cultural (etic, etnic), paseismul si lirismul excesiv al literaturii despre tarani.
In monumentala “Istorie a civilizatiei romane moderne”, el explica procesul evolutiv al civilizatiei romanesti, punand la baza acestui proces “legea imitatiei”, ce se petrece in doi timpi : stimularea si simularea. Potrivit lui Lovinsecu, civilizatiile mai putin avansate importa, la inceput, mimetic, forme ale civilizatiilor avansate, occidentale, urmand ca, i ncursul timpului, formele sa dea nastere fondului.
Ai vreo nelămurire?