Ceea ce caracterizeaza fundamental epoca paleolitica este totala dependenta a omului de natura. Faptul acesta este demonstrat de felul alimentatiei, al locuintei, al uneltelor sau al armelor, si chiar de sensul artei practicate in aceasta perioada.
De-a lungul intregii epoci paleolitice stramosii omului actual se hraneau cu ceea ce le oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, radacini, seminte, bulbi, ciuperci; apoi melci, insecte, crustacee, oua, sopirle, pesti, serpi, cirtite si alte animale mici. Sursa principala de alimentatie (cel putin pentru anumite faze ale paleoliticului), o oferea vanatoarea.
Primele dovezi arheologice in acest sens datand din paleoliticul inferior arata ca stramosii omului sapiens incepusera sa vineze probabil si animale mari, chiar rinocerul padurilor sau elefantul stepelor (a carui lungime atingea cinci metri, iar in greutate, pana la opt tone). Vinatoarea acestor periculoase pachiderme se efectua cu ajutorul tepusei, a sulitei de lemn care avea probabil o lungime de trei metri si virful ascutit calit la foc. Mai eficace, cu rezultate mai consistente si mai putin primejdioasa era vinatoarea prin haituire: animalul, singur sau in turma, era gonit de grupul de vinatori spre o prapastie, o faleza inalta si abrupta sau o groapa uriasa, mascata cu crengi si avand. infipti in fundul gropii pari ascutiti. (Cu aceasta metoda vineaza elefantii si hotentotii de azi).
In perioada urmatoare a paleoliticului mijlociu in locul elefantului stepelor si a rinocerului de padure au aparut (dupa regiuni) mamutul si rinocerul linos, uriasul urs al cavernelor, o specie de capra de munte, muflonul, bizonul, antilopa, cerbul, calul salbatic si magarul salbatic. intr-o singura statiune preistorica din Ucraina s-au gasit resturile a 12 mamuti ceea ce insemna circa 50 de tone de carne; in statiunea Predmost din Moravia peste o mie de mamuti ucisi; iar intr-o alta statiune, resturi a 2 400 de bizoni care furnizasera deci vinatorilor aproximativ 3 600 de tone de carne comestibila !
In faza superioara a paleoliticului vanatul de baza il constituiau pachidermele (pina la disparitia lor din Eurasia) si mai ales calul salbatic animal periculos, greu de vanat, care era haituit si cu ajutorul focului. La Solutre, in Franta, s-au gasit intr-o prapastie resturile a circa 100 000 de cai salbatici, vanati in acest mod. Cerbul, renul (precum si calul salbatic) erau vanati acum cu arme noi: cu sulita aruncata la distanta si chiar cu sageti azvirlite cu ajutorul unui propulsor (arcul cu sageti va apare abia la sfirsitul neoliticului). Cu sulita aruncata de la distanta erau vanati si ursul si mistretul care in anumite zone ocupau un loc important in alimentatie. Capra neagra si tapul salbatic se vinau cu sageti sau erau prinsi in curse.
Animalele mici de pilda iepurele sau pasarile (rata si gisca salbatica, lebada, cocorul, etc). aveau o importanta mai mica in economia alimentara a erei paleolitice; nu insa si pestele, si mai ales in regiunile unde se gasea somonul. Marile feline leopardul si uriasul leu al cavernelor erau infruntate de om numai in scop de aparare, nu pentru a fi consumate.
Ai vreo nelămurire?