A vorbi despre “Miorita” inseamna a accede la Fiinta poporului roman, din al carui geniu creator s-a plamadit aceasta balada, pentru a ramane apoi incrustata in curgerea generatiilor.
“Cea mai frumoasa epopee pastorala a lumii” (cum o caracteriza Alecu Russo), a fost descoperita de catre acesta intr-un spatiu pastoresc arhetipal si anume, in Muntii Vrancei; “Miorita” circula sub forma de balada, colind, cantec liric sau bocet in peste o mie de variante, dintre care cea mar cunoscuta este varianta publicata de Alecsandri, in volumul “Poezii poporale. Balade (Cantece batranesti), adunate si indreptate de V. Alecsandri” (1852-l853).
Faptul ca balada circula si sub forma de colind (mai ales in Transilvania, atesta ca aceasta s-a nascut in adancimi de vreme, in unul dintre stadiile arhaice ale spiritualitatii romanesti.
in puritatea astrala a silabelor baladei se concentreaza o ocupatie straveche (pastoritul ) si o conceptie filosofica asupra destinului uman.
Tematic, in “Miorita” “e simbolizata existenta pastorala a poporului roman si chiar unitatea lui in mijlocul real al tarii reprezentat de lantul carpatin” (G. Calinescu); alegoria moarte-nunta din partea ultima a baladei, pune si problema mortii ca universalia (“…o mandra craiasa /A lumii mireasa”s.n.), vazuta ca o eterna reintoarcere in marele Cosmos din care omul s-a rupt prin nastere.
Este neindoios ca substratul este autohton si cercetatorii au facut trimiteri pertinente la transhumanta ori la obiceiul ca tinerii care mor “nelumiti” (necasatoriti) sa fie ingropati in costum de mire. Dincolo de acest substrat, tulburator ramane sentimentul apartenentei umane la marele Univers in care fiecare om isi are steaua lui.
Ai vreo nelămurire?