Pina in perioada Regatului Nou arhitectura templelor egiptene nu poate fi reconstituita decat cu aproximatie.
In timpul Regatului Vechi, odata cu afirmarea cultului soarelui s-au construit “templele solare”. Cum ceremonia cultului zeului Ra zeul soa relui se desfasura sub cerul liber, aceste “temple” constau dintr-un zid de incinta dreptunghiular; curtea era dominata de un obelisc inalt de 36 m, plasat pe un soclu de 20 m, si avand alaturi un mic sanctuar cu statuia zeului; iar in fata, un altar din alabastru, alcatuit din patru mese, pentru ofrande (templul din Abu-Gurob). Abia in perioada urmatoare, a Regatului Mediu, se va constitui o adevarata arhitectura a templului. Astfel, cele mai importante temple care dau masura artei arhitecturale egiptene in modalitati diferite sunt: templul reginei Hatsepsut din Deirel-Bahri, cele doua temple ale lui Ramses II sapate in stinca de la Abu-Simbel; apoi faimoasele temple din Abydos, Karnak si Luxor.
Ca model, poate fi luat templul lui Amon din marele ansamblu de temple de la Karnak. Templul a fost inceput si intr-un fel terminat pe la jumatatea mileniului al III-lea i.e.n., dar forma definitiva a capatat-o intre anii 1580-1200 i.e.n. In interiorul unui zid de incinta cu perimetrul de 3800 m, intrind printr-o poarta flancata de o pereche de enorme turnuri prismatice si strabatind curti imense, se ajungea la curtea centrala hipostila (adica aco perita si sustinuta de coloane), care ducea la sanctuarul cu statuia zeului. In fata sanctuarului era altarul pentru ofrande.
In Egipt apare pentru prima data in Orientul Apropiat o impunatoare arhitectura a coloanelor. Mult prea numeroase pentru a-si justifica doar un rol pur si simplu functional (templul din Luxor, de pilda, avea 134 de coloane, dispuse pe 16 randuri), coloanele erau acumulate, distribuite si modeiate astfel incat sa creeze un efect estetic, sa confere constructiei o armonioasa rezolvare a raporturilor dintre elementele arhitectonice.
Coloanele au capite lurile de forma florii de lotus sau de papirus; iar modulatiile coloanei suge reaza un manunchi de tulpini ale acestor plante. Spre sfirsitul Regatului Nou a aparut si coloana cu trunchiul cilindric neted si cu capitelul care stiliza forma frunzelor de palmier. Aceste forme au sugerat (v. Alpatov) ipoteza originii lor: fie o imitatie a copacilor plantati pe doua randuri printre care tre ceau procesiunile solemne, fie pentru a sugera imaginea simbolica pietrificata a unei dumbravi sacre.
Coloanele celor mai mari temple erau ornamentate cu inscriptii in hieroglife. Pentru a completa imaginea naturii simbolizata de ansamblul templului, tavanele erau pictate cu stele si felurite pasari; iar pardoseala era decorata spre a imita suprafata unui riu cu plante acvatice si cu pesti.
Un element arhitectural, original egiptean, era obeliscul.
In andepartata epoca pre-dinastica un bloc subtire si inalt de piatra era plantat vertical; pe virful sau aparea soarele, la rasarit. Din Heliopolis unde se pare ca aparuse pentru intiia oara aceasta piatra “miraculoasa” s-a raspandit si in restul tarii, in timpul Regatului Nou, obeliscurile acum fasonate prismatic, mai precis: ca o piramida foarte prelungita, si avand virful poleit sau placat cu aur erau plasate, cate doua, in fata turnurilor, a pito nilor de la intrarea templelor. Apoi, cand cultul soarelui a devenit mai popular, obeliscurile avand sculptate imagini simbolice si texte hieroglifice au aparut, cate unul, in fata templelor.
Obeliscurile erau din granit de culoare roz si erau aduse, toate, din carierele de la Assuan. Un obelisc cintarea cateva sute de tone. Giganticul obelisc inceput si lasat neterminat, in cariera de linga Assuan, are o lungime de 51 m, si cintareste 1168 de tone. Transportul si inaltarea unui obelisc punea probleme deosebit de complicate, care erau de resortul unei anumite cate goii de tehnicieni speializati. (Se cunosc numele a 8 dintre acestia).
Obeliscurile egiptene i-au impresionat extraordinar pe strainii veniti in Egipt. Assurbanipal a pus sa se transporte doua obeliscuri la Ninive, iar im paratii romani au dus mai multe obeliscuri la Roma si la Bizant. Azi, in tot Egiptul n-au mai ramas decat patru sau cinci obeliscuri (cf. S. Sauneron). In schimb, de-a lungul secolelor au fost transportate la Paris, la Londra, la Constantinopol, la New York. Cele mai multe se afla la Roma in numar de 12.
Ai vreo nelămurire?