Asupra felului de organizare familiala, sociala, administrativa, politica si juridica a Mesopotamiei dispunem de unele date inca din epoca sumeriana; dar informatiile cele mai ample ni le furnizeaza Codul lui Hammurabi.
Redactat in secolul al XVIII-lea i.e.n. acesta este o codificare a mai multor legi stravechi sumeriene si akkadiene; ca atare, reflecta si realitati din epoci mult mai vechi. Mai degraba decat un adevarat cod de legi, opera este o culegere de 282 de precepte, de sentente, de norme de drept civil si penal, de drept administrativ, comercial, al familiei, s.a. Probabil ca asa-numitul Cod al lui Hammurabi nici n-a fost aplicat ca atare. “Asemenea altor codificari, a fost mai mult un program decat o realitate” (M. Garcia Pelayo).
Dar Codul lui Hammurabi are o exceptionala valoare documentara nu numai sub raportul juridic, al legislatiei, ci in primul rand ca document asupra vietii sociale sumero-babiloniene, in general. Vechimea, caracterul sau arhaic este atestat de pilda de formularea cea mai veche pe care o cunoastem a “legii talionului”. Aflam aici, apoi, ca au continuat, mult timp sa se men-tina drepturile si prerogativele familiei patriarhale.
Un articol dintr-un vechi cod sumerian permitea tatalui sa-si vanda copiii ca sclavi; Codul lui Hammurabi confirma ca intr-adevar tatal mai avea acest drept desi mai limitat, in schimb tatal nu putea sa isi dezmosteneasca copiii decat in cazuri grave si printr-o decizie a tribunalului (C. H., 168). Se practica de regula monogamia; dar daca sotia nu a avut copii, sotul putea sa-si ia o a doua sotie.
Sclava care daruia stapinului sau un copil devenea libera (C. H., 146). O casatorie incheiata fara un act scris nu era considerata valabila (C. 77., 128). Cand sotia nu era in stare sa conduca un menaj, sotul o putea repudia sau obliga sa ramina ca sclava (C. H., 141). Barbatul, deci, isi putea aduce in casa o “sotie secundara” care insa trebuia sa arate supunere sotiei “principale”; in caz contrar, aceasta o putea vinde ca sclava.
Ai vreo nelămurire?