Arheologia preistorica furnizeaza si oarecari indicatii privind organizarea sociala din aceasta epoca.

Locuintele de dimensiuni mari arata ca unele populatii neolitice traiau in comunitati de mai multe familii organizate in clanuri forma dominanta de organizare sociala, perpetuata (in anumite regiuni) cel putin din ultima perioada a paleoliticului. Cimitirele erau de asemenea cimitire de clan. Cand se descopera un mormint individual mai bogat mobilat, sau cand sunt dovezi ca funeraliile respectivului decedat s-au andeplinit cu o anumita ceremonie, putem banui in acest caz existenta si a unui sef de clan (dar ale carui prerogative nu le putem cunoaste).

Locuinta de grup implica probabil si proprietatea comuna a bunurilor, a terenurilor cultivate sau a celor rezervate vinatoarei, a produselor obtinute din vanat, precum si a celor provenite din cultura cerealelor. Banuim ca nu constituiau insa proprietate comuna uneltele, armele sau podoabele, care i se puneau decedatului in mormint, considerate fiind ca intim legate de persoana lui. Chiar daca terenurile rezervate culturii cerealelor ar fi fost date in folosinta unei familii, produsul se distribuia, probabil, dupa anumite criterii tuturor membrilor clanului. (Recunoasterea unui “drept de proprietate” va apare mai tirziu, in epoca metalelor).

Desenele din epoca neolitica (cele din sud-estul Spaniei si cele din nordul Africii) rerezentand figuri de razboinici si scene de lupta vorbesc de conflicte intre comunitati si de aparitia tipului de razboinic. Iar cand s-a dovedit ca poate contribui considerabil la sporirea cantitatii de bunuri ale clanului, activitatea razboinica a devenit de-a dreptul o intreprindere economica “productiva” In sfirsit, cand cresterea vitelor a capatat o importanta economica mai mare, actiunile de prada, de jaf au devenit mai dese.

Odata cu concentrarea mai masiva a locuintelor pe o arie determinata si cu gruparea acestora pe cartiere, cu aprovizionarea de la mari distante cu anumite materiale necesare, cu aparitia categoriei specializate de caramidari, in locul asezarii de tip “sat” apare o prefigurare a “orasului” care insa din punct de vedere economic depindea fundamental de terenul agricol si de cel rezervat cresterii animalelor din imediata sa apropiere.

Documentatia arheologicalasa sa se inteleaga ca in epoca neolitica ar fi prevalat monogam ia. Mormintele barbatilor contin arme si unelte; ale femeilor, pietre de macinat cerealele ocupatie rezervata femeilor, precum si podoabe (desi podoabe purtau si barbatii). Dovezi arheologice care sa ateste existenta unui regim dominant matriarhal nu s-au gasit. In cazurile (destul de frecvente) cand au fost inmormintati concomitent barbatul si femeia, se poate presupune ca sotia ar fi fost obligata sa-si urmeze sotul si in moarte; fapt care ar dovedi eventual ca femeia ar fi fost tratata ca o “proprietate personala” a defunctului.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?