Imperiul sau a atins o intindere imensa, din Manciuria pana in Indochina, cuprinzand si o parte din aceasta, si de la Marea Chinei de est la Podisul Tibet. Imediat dupa aceste victorii, in 214 i.e.n., a inceput construirea la nord, pentru a fi aparat de navala hunilor, a Marelui Zid Chinezesc, prin unirea mai vechilor ziduri intr-o linie neintrerupta de 4 000 de kilometri.
La aceasta impresionanta lucrare, care a durat 10 ani, au muncit simultan doua milioane de oameni (numai generalul Mengtian a dislocat din armata ce-o comanda, dintr-o data, 300 000 de ostasi, fara a reduce simtitor capacitatea de lupta a armatei). Marele Zid atingea, pe intreaga sa lungime de 4 000 de kilometri, o inaltime de 10 metri, pe o latime care permitea trecerea lejera a 5-6 calareti alaturati, iar la intervale de 50-100 de metri, se in inaltau impunatoare turnuri de paza si observatie.
Amenaja cu un lux exorbitant capitala imperiului, Xianyang; ne putem face o idee despre grandoarea acestor constructii stiind ca, numai pentru construirea unuia din palatele imperiale (cel din parcul de vanatoare de langa orasul propriu-zis). au fost folositi 700 000 de sclavi si ca sala centrala a acestuia putea adaposti 10 000 de oameni.
Mormantul sau subteran – in realitate un intins complex funerar – probabil unic in lume in ceea ce priveste amploarea si numarul capodoperelor artistice cuprinse, se intinde pe 25 hectare. In trei sali ale complexului, distantate de mormantul imperial propriu-zis, sunt adapostite circa 8 000 de statui de ceramica reprezentand, in marime naturala, ostasi din garda imperiala, pedestri, cavaleristi si care de lupta (cvadrigi), precum si comandamentul acestui veritabil corp de armata. Pozitiile si dispunerea ostasilor arata intentia realizatorilor de a reprezenta armata intr-un moment al vreunei lupte. Dealtfel, armele cu care sunt dotati ostasii – veritabile – intregesc aceasta impresie. De remarcat ca ele sunt confectionate dupa o tehnica a aliajului (elementele din bronz si inca 13 elemente, intre care cobalt, nichel, magneziu, ceea ce a impiedicat, pana astazi, deci timp de peste 22 de secole, corodarea) care demonstreaza avansul deosebit al metalurgiei chineze. Conceptia si nivelul artistic al monumentului uluiesc.
Statuile sunt fara indoiala portrete ale ostasilor, ofiterilor si generalilor primului Qin, neexistand doua chipuri la fel. Au fost reprezentate, totodata, geografia chineza si constelatiile; despre acestea Sima Qian, istoricul chinez din secolul al II-lea i.e.n., scria: “Toate raurile tarii… au fost reproduse in argint viu si printr-un anume mecanism, ele curgeau intr-un ocean in miniatura. Constelatiile ceresti se aflau deasupra, iar tinuturile pamantesti dedesubt”. si totusi, nu acestea au fost cele mai importante realizari ale sale in noul imperiu. Pentru a fi ferit de surprize, pe un teritoriu atat de intins, trecu, cu fermitate si cu o cruzime putin obisnuita in reprimarea nesupusilor, la extinderea reformelor lui Shang Yang in intregul imperiu.
Generaliza, astfel, pe imperiu, administatia centralizata din Qin, care fusese forta regatului, numind in fruntea fiecareia din cele peste 40 de regiuni in care impartise statul (subampartite la rindul lor in judete – xiang cate un prefect civil si un ,guvernator militar care conduceau dupa doctrina fajia, dupa legile precise ale lui Shang Yang. La randul lor prefectii si guveruntorii erau controlati de inspectori imperiali subordonati direct imparatului. Pentru legaturi rapide cu toate regiunile imperiului construi o retea de drumuri si de canale, lunga de mii si mii de kilometri, dezvoltata dintr-un manunchi de trei mari drumuri (spre sud, spre est, spre nord,); drumurile cuprindeau o pista centrala pentru uz imperial si piste laterale pentru uzul supusilor.
Pentru o buna circulatie si intretinere a cailor, standardiza osiile carutelor. Pentru a se pune la adapost de actiunile contrare ale vechii nobilimi, nemultumita de programul sau de reforme, distruse castelele si orasele fortificate din interior si obliga nobilimea (circa 120000 de familii) sa-si stabileasca rezidenta in capitala imperiala, unde fu spionata permanent si supusa exterminarii la cea mai mica abatere. Pentru a intari, si mai mult, autoritatea puterii centrale, dadu mana libera cancelarului sau, Li Si, pentru a generaliza in imperiu legile, greutatile, masurile, caracterele scrierii (introduce “mica scriere simplificata” – xiao zhuan) folosite in Qin.
Pentru aceasta decise in 213 i.e.n. arderea Scrierilor (carti care, invocand vechile traditii, erau ostile inovatiei), cu exceptia, desigur, a arhivelor din Qin. Masurile luate de Shi Huangdi, mai ales in domeniul agrar, de baza in economia chineza antica, au dus la ruinarea micilor producatori, la cresterea fara precedent a numarului sclavilor, la inasprirea exploatarii si teroarei, ceea ce a provocat nemultumiri de masa. Astfel ca, dupa moartea sa in 210 i.e.n., ceea ce era planuit sa dureze “pana la 1000 si pana la 10 000 de generatii” n-a rezistat decat cativa ani, dinastia Qin fiind inlocuita, ca urmare a rascoalei lui Liu Bang, cu dinastia Han.
Ai vreo nelămurire?