Spionul Redl

In primele zile ale lunii aprilie 1913, la posta din Viena, pe adresa “Opernball 13, post-restant”, sosesc doua scrisori. Trece destul de mult timp pentru ca personalul postei sa se intrebe de ce nu sunt ridicate. Se hotaraste deschiderea lor. Uimire : continutul il formau 6000 de coroane si adresa unui spion din Paris. Anuntat, serviciul de contraspionaj tine permanent la posta cativa detectivi care, la modul cel mii discret, il asteapta pe destinatar. Se scurg zile, saptamani, luni, fara ca cineva sa vina sa le ia. intr-o zi insa, exact cand “observatorii” au lipsit doar cateva minute, cele doua scrisori dispar. Se intra in alerta, dar nu se afla decat ca cel care a ridicat corespondenta a plecat cu o trasura. Suficient ? Da ! Descoperit, conducatorul trasurii da relatii la ce hotel a descins pasagerul sau. Detectivii nu sc multumesc numai cu declaratiile luate, ci fac si o perchezitie amanuntita trasurii. Nu gasesc altceva decat tocul unui briceag. Un obiect parand a fi fara importanta. Totusi…

Portarul hotelului la care descinsese din trasura urmaritul este rugat sa intrebe pe fiecare din cei care intrau sau ieseau daca nu cumva au pierdut acel toc de briceag. Primele investigatii sunt fara rezultat. Nimeni nu dadea atentie obiectului pe care portarul il arata cu insistenta. Iata insa ca cineva care se pregatea sa paraseasca hotelul isi recunoaste obiectul pierdut. Il ia, multumeste portarului si vrea sa plece. Dar nu mai are timp. Patru agenti il aresteaza. Pe cine aresteaza? Pe colonelul Redl, fostul sef al biroului de informatii din Viena Deci, fostul sef.

Biroul lui Redl atunci cand detinea functia amintita era, pentru acei ani. o incapere iesita din comun. Orice suspect era fotografiat din umbra, convorbirile erau inregistrate pe o placa, prin diferite metode se luau amprente. Deci un birou utilat cu cele mai perfectionate mijloace de spionaj. Redl avea o buna reputatie in cercul sefilor sai : muncitor, cu cunostinte solide, constiincios, om de incredere. Tocmai din aceste cauze contraspionajul strain vroia sa-l lichideze. S-au intrebuintat tot felul de metode. De la oferirea unor sume fabuloase: pana la strecurarea in anturajul sau a celor mai frumoase femei. Dar totul il lasa indiferent.
Din umbra insa, cu o perseverenta iesita din comun, un cgent rus il urmarea pas cu pas. Lucrul care-i atragea atentia cel mai mult era cel legat de afectiunea lui Redl pentru baietii frumosi. Urmarirea continua pana intr-o zi, tind agentul rus se prezenta la seful spionajului vienez cu un dosar continind documente precise asupra aventurilor sale homosexuale. In schimbul tacerii si distrugerii documentelor i se propune sa devina spion rus. Accepta !

Scurgerea timpului il aduce sef de stat-major al corpului de armata din Praga. Ajuns aici, preda noilor sta-pani planurile tuturor cetatilor austriece si, mai mult, proiectele de operatiuni. Aflind ca rusii poseda aceste documente, contraspionajul austriac il insarcineaza cu cercetarile pe… Redl.

Situatia era iesita din comun. In favoarea cui va lucra? Din partea rusilor, Redl primeste numele a doi ofiteri austrieci care lucrau pentru ei. Acestia sunt denuntati ca autori ai divulgarii secretelor militare austriece ! Urmeaza arestarea lor, judecarea si impuscarea. Treptat, Redl divulga pe toti spionii austrieci din Rusia, care impartasesc soarta celor doi ofiteri.
Fara a se opune probelor acuzatoare, ii urmeaza pe cei patru agenti. Vestea arestarii lui Redl produce uimire in toate cercurile care-i cunosteau calitatea.
El nu ajunge insa in fata instantei supreme pentru a fi judecat. Chiar in noaptea arestarii, sfatuit, isi indreapta pistolul in dreptul tamplei si-l descarca.