La curtea lui Duca-Voda, abatele de Marenne e intampinat si primit cu mare fast. Viclean si diplomat, domnitorul stie sa-si ascunda suspiciunea fata de aceasta vizita al carei scop ii scapa deocamdata. Duca-Voda s-a inconjurat de oameni invatati. Ii are in preajma pe mitropolitul Dosoftei, pe invatatul logofat Miron Costin, pe parintele Guido Celesti, pe […]
Articles Tagged: comentariu
Referat despre opera Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda scrisa de Mihail Sadoveanu-a patra parte
Nota aventuroasa si erotica a cartii se accentueaza in acest final, apropiind romanul lui Sadoveanu de productiile atat de raspandite ale genului. Actiunea cartii concentreaza acum in economia ei conflictul dintre domnul Moldovei si Alecu Ruset, precum si toata gama de jocuri politice si diplomatice folosite de Duca-Voda pentru obtinerea reinnoirii domniei si a hatmaniei […]
Referat despre opera Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda scrisa de Mihail Sadoveanu-a cincea parte
In evolutia scrisului lui Sadoveanu, Zodia Racului reprezinta un progres, atat sub raport structural si compozitional, cat si al formulei narative. Noua carte este superioara, totodata, prin diminuarea evidenta a exceselor de lirism si de poetizare ale descrierilor, dar si prin sobrietatea stilului. Faptul acesta este observat inca de la aparitia romanului de catre Pompiliu […]
Geneza operei Baltagul scrisa de Mihail Sadoveanu-prima parte
Intre 1904, anul debutului editorial, si 1930, cand apare Baltagul, Sadoveanu a scris 45 de volume. Scriitorul daruise literaturii romane mai multe capodopere, pasise de mai multi ani in epoca maturitatii creatoare. Baltagul reprezinta, cu toate acestea, o mare surpriza. Scris in numai 17 zile, romanul se afla in prim-planul sintezelor sadoveniene, unde formula realismului […]
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu – a doua parte
Acest “turnir al povestirii”, configurat ca ceremonial al spunerii, cu formule de adresare protocolare, specifice stilului sadovenian, intr-o atmosfera imbelsugata, de petrecere si intimitate a cuvantului rostit la flacarile focului, dupa asfintitul soarelui, este marea intamplare a ciclului narativ Hanu-Ancutei. In prima povestire, Iapa lui Voda, naratorul principal fixeaza rama intregii structuri narative, proiectand faptele […]
Comentariul poeziei Ritmuri pentru nuntile necesare scrisa de Ion Barbu Partea a III-a
Erosul se consuma in durata, in temporalitate. Comparativ cu limbajul din prima secventa, limbajul poetic atinge aici limita extrema a abstractizarii: “O, Mercur, / Frate pur / Conceput din viu mister / Si Fecioara Lucifer, // inclinat pe ape caste / In sfruntari iconoclaste, // Cap cladit / Din val oprit / Sus, pe Veacul […]
Comentariul operei Oul dogmatic scrisa de Ion Barbu – prima parte
Alaturi de Riga Crypto si lapona Enigel si Ritmuri pentru nuntile necesare, Oul dogmatic se inscrie in ciclul initiatic al operei barbiene, consacrat misterului nuntii cosmice. Nevinovatul, noul ou, / Palat de nunta si cavou” este virtualitatea imaculata, Fiinta cosmica odihnind in sine, “atat de gales, de inchis, / Ca trupul drag surpat in vis”. […]
Comentariul operei Oul dogmatic scrisa de Ion Barbu – a doua parte
Sensul adevarat al oului-dogma poate fi cunoscut doar in lumina Soarelui, reper suprem al nuntii alchimice, impunand moartea si renasterea deoarece roata sa de aur este chiar marea roata cosmica ale carei miscari se deruleaza sub semnul ciclicitatii si nu al devenirii. Aceeasi metafora de tip revelatoriu, cum o numeste Lucian Blaga in Geneza metaforei […]
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – a doua parte
Prin “poezie refuzata de idee”, cum eticheteaza Ion Barbu poezia lui Tudor Arghezi, poezie a materialitatii prin excelenta, Ion Barbu intelege poezia refuzata de Idee, un echivalent al principiului cosmic hegelian, care se manifesta in lume rupandu-se din sine, pentru a crea formele individuale si a se reintoarce in sine prin sacrificarea tuturor acestor forme […]
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – a treia parte
Poet modern in adevaratul sens al cuvantului, Ion Barbu cauta, in sintaxa poeziei sale, tocmai acea transcendere a unitatii notionale arbitrare a cuvantului pentru a da nastere versului cu sens unitar, “omogen” (pentru a pastra terminologia barbiana), unde sonoritatea cuvintelor in poemul citit integral ofera sensul intreg al cantecului si nu “harfele resfirate” ale cuvintelor […]