Intre 1904, anul debutului editorial, si 1930, cand apare Baltagul, Sadoveanu a scris 45 de volume. Scriitorul daruise literaturii romane mai multe capodopere, pasise de mai multi ani in epoca maturitatii creatoare. Baltagul reprezinta, cu toate acestea, o mare surpriza. Scris in numai 17 zile, romanul se afla in prim-planul sintezelor sadoveniene, unde formula realismului […]
Articles Tagged: comentariu
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu – a sasea parte
Personajele insesi incremenesc in gesturi suspendate peste timp. Peste scurgerea ireversibila a timpului se suprapune existenta infinita a hanului, expresie a vechimii si a continuitatii. De aici substanta melancolica a naratiunii, izvorul perpetuu al lirismului sa-dovenian: “Pe vremea aceea, tot in acesta loc ne aflam, in preajma focurilor si a caralor cu must, cu alti […]
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu – a saptea parte
In Hanu-Ancutei structura serialului impune, dupa cum am mai precizat, o relatare specifica, realizata ca “un act oficiat dupa un anume ceremonial” (Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice). Regia e complicata, iar ritualul povestirii – mult mai important decat intamplarile povestite. Animatorul desfasurarii ceremonialului este, cum am aratat, comisul Ionita secondat de Ancuta, care, […]
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu – a opta parte
Dincolo de diversitatea lor tematica (ce acopera un registru de expresie larg, de la motivul dragostei la nedreptatea sociala), descoperim cu usurinta faptul ca fiecare povestire e o confesiune amestecand tonalitatea grava si fraza sagalnica, plina de aroma arhaica, dar si de intelepciune in fata caducitatii “lucrarilor” omenesti. Este o confesiune provocata de intimitatea hanului-cetate […]
Comentariul poeziei Ritmuri pentru nuntile necesare scrisa de Ion Barbu Partea a III-a
Erosul se consuma in durata, in temporalitate. Comparativ cu limbajul din prima secventa, limbajul poetic atinge aici limita extrema a abstractizarii: “O, Mercur, / Frate pur / Conceput din viu mister / Si Fecioara Lucifer, // inclinat pe ape caste / In sfruntari iconoclaste, // Cap cladit / Din val oprit / Sus, pe Veacul […]
Comentariul operei Oul dogmatic scrisa de Ion Barbu – prima parte
Alaturi de Riga Crypto si lapona Enigel si Ritmuri pentru nuntile necesare, Oul dogmatic se inscrie in ciclul initiatic al operei barbiene, consacrat misterului nuntii cosmice. Nevinovatul, noul ou, / Palat de nunta si cavou” este virtualitatea imaculata, Fiinta cosmica odihnind in sine, “atat de gales, de inchis, / Ca trupul drag surpat in vis”. […]
Comentariul operei Oul dogmatic scrisa de Ion Barbu – a doua parte
Sensul adevarat al oului-dogma poate fi cunoscut doar in lumina Soarelui, reper suprem al nuntii alchimice, impunand moartea si renasterea deoarece roata sa de aur este chiar marea roata cosmica ale carei miscari se deruleaza sub semnul ciclicitatii si nu al devenirii. Aceeasi metafora de tip revelatoriu, cum o numeste Lucian Blaga in Geneza metaforei […]
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – a doua parte
Prin “poezie refuzata de idee”, cum eticheteaza Ion Barbu poezia lui Tudor Arghezi, poezie a materialitatii prin excelenta, Ion Barbu intelege poezia refuzata de Idee, un echivalent al principiului cosmic hegelian, care se manifesta in lume rupandu-se din sine, pentru a crea formele individuale si a se reintoarce in sine prin sacrificarea tuturor acestor forme […]
Referat despre poezia Joc secund scrisa de Ion Barbu – a treia parte
Poet modern in adevaratul sens al cuvantului, Ion Barbu cauta, in sintaxa poeziei sale, tocmai acea transcendere a unitatii notionale arbitrare a cuvantului pentru a da nastere versului cu sens unitar, “omogen” (pentru a pastra terminologia barbiana), unde sonoritatea cuvintelor in poemul citit integral ofera sensul intreg al cantecului si nu “harfele resfirate” ale cuvintelor […]
Referat despre poezia Timbru scrisa de Ion Barbu
Poezia Timbru reia tema expusa in arta poetica barbiana din Joc secund. “Cimpoiul vested luncii, sau fluierul in drum” sunt instrumente muzicale sinonime “harfelor resfirate”, capabile a suna doar “incet, mai tare”, glasul lor fiind inchinat “durerii divizate” din poezia confesiune, inchinata efemeritatii, supusa “ceasului” si “concurentei, inca darwiniene, a formelor individuale”. Pentru poezia trans-individuala […]