Teatrul absurdului este un tip de creatie teatrala aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial, la inceputul anilor ’50.El respinge realismul psihologic si social, bazat pe iluzia mimetica , aceea de a infatisa spectatorilor aparenta unor oameni si a unor situatii reale, evoluand pe scena. Personajele sunt vag conturate, cu o identitate incerta,dezindividualizate. (Doi batrani, […]
Articles Tagged: Eugen Ionescu
Comentariul operei Scaunele de Eugen Ionescu – prima parte
Aparuta in 1951 si jucata pentru prima oara in 1952, piesa Scaunele a suscitat interes in randul spectatorilor, criticilor si dramaturgilor contemporani care au vazut in ea un esec. Scaunele este o piesa de teatru care nemultumeste prin descrierea naivitatii grosolane a personajelor, prin faptul ca nu are o coerenta logica un subiect o conceptie […]
Comentariul operei Scaunele de Eugen Ionescu – partea a doua
Pe insula lor, in blocul unde batranul nu este decat un biet portar urmeaza sa vie invitatii care vor primi mesajul. Cu cat se apropie sosirea oaspetilor cu atat mai mult incepe sa pluteasca in aer o amenintare dublata de spaima. Batranii continua sa vorbeasca despre vreme, despre un oras Paris de care nu se […]
Comentariul operei Rinocerii de Eugen Ionescu – prima parte
Vocatiile plurivalente de poet, eseist, critic si publicist ale lui Eugen Ionescu (1909-1994) au fost intrecute de aceea a creatorului inconfundabil pe taramul “teatrului absurdului” si a fondatorului teatrului de avangarda din anii '50 ai veacului nostru. Teatrul absurdului, se stie, a aparut ca expresie a acelor creatori care, dupa doua razboaie mondiale, au cautat […]
Comentariul operei Rinocerii de Eugen Ionescu – partea a doua
Pe cine reprezinta in primul rand, rinocerii? Pasul lor greoi, cadentat, cornul infipt in varful nasului asemenea unor baionete, tradand agresivitatea culoarea lor verzuie indica limpede fascismul care in urma cu sase decenii a fost infrant cu armele, dar a carei ideologie, ameninta sa se intinda ca o plaga pe trupul civilizatiei, bazandu-se pe aportul […]
Comentariul operei Rinocerii de Eugen Ionescu – partea a treia
Stereotipia limbajului acestei faune sociale – ca expresie a unui vid interior si inertial – a fost observata de Eugen Ionescu in opera ilustrului inaintas, I. L. Caragiale. Atat doar ca prin limbajul in formule repetate, marele nostru comediograf clasic urmareste doar etalarea simplitatii psihologice a caracterelor, fara a dori sa le transforme intr-un mecanism […]
Comentariul operei Rinocerii de Eugen Ionescu – partea a patra
Sa observam ca exista si in piesa ionesciana o “Domnisoara Cucu” – personajulJean, care-i reproseaza permanent lui Berenger modul de viata abaterile de la normele etice fariseice, burgheze; astfel, Daisy este o Mona veritabila in multe privinte: descinde in viata unui om fara a-l intelege, ii da iluzia de a-i ramane alaturi pentru implinirea aspiratiei […]