Sa observam ca exista si in piesa ionesciana o “Domnisoara Cucu” – personajulJean, care-i reproseaza permanent lui Berenger modul de viata abaterile de la normele etice fariseice, burgheze; astfel, Daisy este o Mona veritabila in multe privinte: descinde in viata unui om fara a-l intelege, ii da iluzia de a-i ramane alaturi pentru implinirea aspiratiei sale, dar il paraseste brusc, pentru ca nu are forta de a-l insoti pana la capat, lumea ei fiind “dincolo”.

Eugen Ionescu radiografiaza cu exceptionala calitate de observator lucid al timpului sau, transformarile lui Jean si Durand in cazul primului, se dezvolta pasiunile cele mai josnice, comunicand o senzatie de anxietate atavica la cel de-al doilea, aderarea la un sistem de viata schimbat se face printr-o argumentare logica conform cu linia gandirii sale, creand in randurile spectatorilor o repulsie pe plan intelectual. Ambele sunt treceri de la filistinismul mic-burghez la bestialitatea rinocerilor in care se transforma.

Berenger denunta morala lumii in dezagregare nu numai prin (si pentru) traumele care-l arunca la un moment dat intr-o singuratate absoluta devoratoare, ci mai ales prin hotararea si jertfa deplin asumata cu care pastreaza scanteia vie a omenescului: “Sunt ultimul om, am sa raman om pana la capat! Nu capitulez!”.

Desi pledeaza pentru logica filozofica si nu pentru cea mecanica in arta viziunea lui Eugen Ionescu asupra lumii se reduce la solutii filozofice individualiste, considerand ca singura cale de impotrivire fata de primejdia anularii omului este impotrivirea singulara a unui individ ce devine tot mai constient de conditia sa umana.

Este o viziune personalista care poate fi amendata prin spectacol (excelenta reprezentatie a Teatrului de Comedie din Bucuresti, cu Radu Beligan in Berenger, a si faptuit-o cu prisosinta), facandu-i pe oameni sa inteleaga lucid si pe de-a-ntregul conditia tragica a omenirii si sa actioneze in sensul unei constientizari si reactii generalizate impotriva oricaror feluri de posibile “rinocerizari”.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?