Referindu-ne mai putin la caracterizarea personajelor (asupra carora critica literara s-a aplecat indestul) merita, credem, sa fie reamintit travaliul imens al autorului in surprinderea caracterului eroilor sai. Desi se apeleaza la situatii si la personaje reale, cunoscute in lumea bucuresteana a anilor 1926 -1928, si care apar in roman sub adevarata lor identitate, eroii principali […]
Articles Tagged: literatura
Comentariul operei Patul lui Procust scrisa de Camil Petrescu-a saptea parte
Celalalt erou al romanului, Fred Vasilescu, fiul marelui industrias pe care-l cunoastem din Ultima noapte…, este, in ultima instanta, asa cum el insusi ni se destainuie, fratele de suferinta si de tortura a constiintei lui G.D. Ladima. Jocul aparentelor si esentelor este si aici inselator. Spirit monden, diplomat si aviator, el traieste din plin drama […]
Comentariul operei Jocul ielelor scrisa de Camil Petrescu
Chiar daca si-a exersat vocatia si talentul in varii domenii, opera scriitorului are o coerenta si o unitate aparte, sub raportul problematicii, al spiritului polemic si al modalitatilor artistice. Camil Petrescu, fidel convingerilor lui noocratice, asaza in centrul scrierilor sale problema intelectualului de exceptie, autentic, de o mare forta morala, egal cu sine in pareri […]
Comentariul operei Suflete tari scrisa de Camil Petrescu
Cu piesa Suflete tari (1922), Camil Petrescu adauga la creatia sa un tip de intelectual a carui drama se consuma la nivelul propriei subiectivitati. Daca Gelu Ruscanu din Jocul ielelor este un adept al dreptatii absolute, un suferind de trairea ideilor, angajat intr-o actiune justitiara, Andrei Pietraru, eroul din Suflete tari, este atins de himera […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a patra parte
Pompiliu Constantinescu descopera aici in esenta un conflict intre sexe, cel mai probabil pe linia misoginismului romantic. In orice caz, vrand sa afle daca este sau nu inselat, eroul isi pune intrebari si mai ales interpreteaza orice detaliu cat de mic, ducand suspiciunea la proportii monstruoase. Din loc in loc, dupa astfel de investigatii necrutatoare, […]
Comentariul operei Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu-a cincea parte
Cu primele pagini din partea a doua romanul intra intr-un ritm mult mai precipitat. Tonul este si el cat se poate de adecvat: obiectiv, sobru, dar incitant prin felul in care denunta la tot pasul bine cunoscute clisee despre eroism: intr-un cuvant, demitizeaza imaginea sacra a razboiului “catalizator de energii”, de care presa vremii abuzase […]
Comentariul romanului Rascoala scris de Liviu Rebreanu-prima parte
In Marturisiri pot fi gasite importante formulari programatice: “a patrunde si a infatisa absolutul, in arta, ramane nazuinta suprema”, “arta inseamna creatie de oameni si viata”; “arta, ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii”; “nu frumosul intereseaza in arta ci pulsatia […]
Comentariul romanului Rascoala scris de Liviu Rebreanu-a doua parte
Amplul roman re-creeaza in planul fictiunii un moment istoric dramatic: rascoala din 1907, in timpul careia se rupe echilibrul stabil al lumii, iar forte dezlantuite sub impulsul unor instincte ancestrale de posesiune a pamantului pot fi stavilite doar printr-o represiune armata. Rebreanu a avut viziunea romanului inca din vremea in care lucra la Ion si […]
Personajele din romanul Rascoala scris de Liviu Rebreanu
Rascoala este un roman-fresca sociala, in care accentul cade pe psihologia colectiva. Cele cateva personaje principale, Miron Iuga, Nadina, Petre, sunt reprezentative pentru mentalitatea categoriilor sociale din care fac parte. Se contureaza variate tipuri umane, de la boieri, arendasi si intelectuali la politicieni si reprezentanti ai burgheziei citadine, alaturi de care apar taranii, actori instinctuali […]
Tehnici narative folosite in romanul Rascoala scris de Liviu Rebreanu-prima parte
Pompiliu Constantinescu afirma ca in romanul lui Rebreanu se regaseste tehnica stendhaliana de reducere a unei imagini globale la fragmente expresive, concentrate, spre a alcatui un suvoi de fapte care sa creeze o atmosfera. In primul volum discursul epic evolueaza lent, prin acumulari de observatii ce instituie o lume, prin “aglomerare de imponderabile”, de detalii […]