Despre Camil Petrescu si opera sa-a doua parte

O introducere in filosofia fenomenologica (1938), Turnul de fildes (nuvele, 1950), piesele de teatru Mioara (1929), Danton (1933), volumul de versuri Transcendentalia (1931). Camil Petrescu este creatorul unui sistem filosofic: Doctrina substantei (adus la cunostinta publica postum, in ed. Ingr. de Florica Ichim si V. Dem. Zamfirescu, 1988). Opera lui Camil Petrescu inseamna pentru literatura […]

Read More

Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a doua parte

Departe de a convinge ca “roman al razboiului” (el nu poate fi incadrat in seria unor opere exemplare din aceasta perspectiva), Padurea spanzuratilor este un roman al echilibrului simbolic (mai mult decat psihologic) dintre individ si realitatea fenomenala, dintre microcosmos si configuratiile efemere ale intregului. Personajul principal al romanului, Apostol Bologa, nu se raporteaza, in […]

Read More

Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a treia parte

“Dramele” lui Apostol Bologa tin, asadar, nu atat de presiunea exteriorului, cat de intelegerea imposibilitatii realizarii acelui echilibru definitoriu intre constiinta si imaginea ei perfecta, configurata din elemente ale exteri-orului. Personajul devine “vulnerabil” tocmai atunci cand acest echilibru este pus sub semnul intrebarii. Dupa ce a privit ochii lui Svoboda, cu semnele prezentei luminii, a […]

Read More

Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a patra parte

In absenta acestui echilibru, substanta fiintei se pune sub semnul intrebarii. “Numai atunci cand exista un echilibru intre lumea lui cea mica dinlauntru si restul universului” se realizeaza “mantuirea” sufletului: “S-apoi – marturiseste Apostol Bologa – eu nu caut in lume, aici ori dincolo decat mantuirea sufletului meu”. Fara declaratii patriotice, Apostol incearca sa treaca […]

Read More

Subiectul romanului Padurea spanzuratilor scris de Liviu Rebreanu-a cincea parte

In finalul romanului, semnificatia prezentei luceafarului “vestind rasaritul soarelui” si, implicit, a unei nasteri, posibila prin scoaterea fiintei din cercul numelui ca ultima determinare existentiala. “Spre deosebire de Ion, unde numele de oameni si de locuri nu erau despartite niciodata de purtatorii lor, aici procedeul consta in a nara ceea ce personajele insesi vad sau […]

Read More