Articles Tagged: Mai am un singur dor

Eminescu si-a transcris poemul, in prima sesiune, pe fila a IV-a a manuscrisului inregistrat cu numarul 2279, intr-o redactare concentrata aspirand, desigiur, la desavarsirea lui. “Dar daca “Mai am un singur dor” reprezinta floarea din urma a atator seve distilate … – afirma Perpessicius – atunci prezentarea ei s-ar putea face si precedand-o de toate […]

In legatura cu acest aspect, Tudor Vianu preciza ca “in timp ce la Vigny, moartea este dorita de omul superior, coplesit de marile osteneli ale unor vieti mesianice, la Eminescu este vorba de tristetea istovitoare a unui contemplativ”. Tema poemului eminescian implica melancolia unui destin particular pe care o asociaza cu motivul folcloric al stingerii […]

Stapanit de acea pregnanta nevoie a desavarsirii in arta cuvantului, dupa o neintrerupta migala de ani in sir privind natura aplicatiilor si vastitatea lor cat si dupa o continua intervertire a stihurilor ceruta de acel proces interior al marii poezii, ca si nevoia de armonie muzicala asociind gandul metafizic cu sentimentul naturii, Eminescu ajunge prin […]

Cuvantul “pribeag” nu exprima placerea de a hoinari din tinerete a poetului, de a colinda imprejurimile locurilor natale, ci o stare acuta a omului in plina maturitate care nu are o anumita stabilitate sociala Retragerea in natura ii prilejuieste rememorarea unor imagini placute din viata Imaginile sunt, de fapt, niste simboluri menite sa puna in […]

Daca vom privi cu luare-aminte bolta instelata a literaturii romane, vom descoperi o noua “constelape” – constelatia “Triunghiului sacru”; si daca aceasta constelatie “trebuia sa poarte un nume”… “i s-a spus”…Mihai Eminescu – Nichita Stanescu – Marin Sorescu. Astfel si-a facut poporul roman transcederea in eternitate. Si cand este atat de greu sa vorbesti despre […]