Termenul de “glosa” are doua intelesuri mai importante. Sensul primordial (latinescul “glossa” -“cuvant care necesita explicatii”) defineste o insemnare pe marginea unui text, o nota explicativa, o adnotare, spre a lamuri un cuvant sau un pasaj. Glosa contine, de regula, o “explicatie”, dar nu exista explicatie, oricat de simpla, care sa nu recurga, cat de […]
Articles Tagged: Mihai Eminescu
Comentariul poeziei Glossa scrisa de Mihai Eminescu- a doua parte
Motivul lumii ca teatru a aparut inca din Antichitate, in scolile filosofice ale cinicilor si stoicilor. Primul filozof care a folosit acest motiv, cu deosebire, a fost Antistehne, discipol al lui Socrate si intemeietor al scolii cinice. Pentru Antistehne, lumea nu este decat o vasta scena iar oamenii sunt actori, care trebuie sa-si joace fiecare, […]
Comentariul poeziei Glossa scrisa de Mihai Eminescu – a treia parte
In Glossa, Eminescu s-a inspirat din Cugetarile lui Oxenstierna, diplomat suedez din secolul al XVII-lea, cancelar al regelui Suediei, Gustav II Adolf, a carui opera a fost tradusa si la noi, pe la mijlocul veacului trecut. In Curierul de iasi (1876), Eminescu reproduce un fragment din Cugetarile lui Oxenstierna, sub titlul: Comedia cea de obste, […]
Comentariul poeziei Glossa scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
Ataraxia stoica atitudinea inteleapta in fata vietii, este recomandata de marele nostru poet, in versurile din strofa – matrice: “Nu spera si nu ai teama/ Ce e val ca valul trece/ De te-ndeamna de te cheama/ Tu ramai la toate rece”. Versuri lapidare, dispuse ca o lespede, de o sententiozitate maxima. Versul “Ce e val […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Daca vom privi cu luare-aminte bolta instelata a literaturii romane, vom descoperi o noua “constelape” – constelatia “Triunghiului sacru”; si daca aceasta constelatie “trebuia sa poarte un nume”… “i s-a spus”…Mihai Eminescu – Nichita Stanescu – Marin Sorescu. Astfel si-a facut poporul roman transcederea in eternitate. Si cand este atat de greu sa vorbesti despre […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
In Luceafarul exista o fuziune de mituri, romanesti si universale. Luceafarul este numele planetei Venus – in limbaj popular, Steaua Pastorului – astrul nocturn cel mai departat si cel mai izolat, care straluceste, cu cea mai mare intensitate, dupa luna pe bolta cereasca. La Eminescu, Luceafarul devine un simbol al omului de geniu, care priveste […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu – a patra parte
In folclorul romanesc, Luceafarul este un personaj demoniac, probabil, prin contaminarea cu nurul cresin al lui Lucifer, al ingerului cazut, razvratit impotriva autoritatii divine, atat de supralicitat de romantici. Dupa o credinta populara srrigoaicele fura Luceafarul de pe cer, spre a opri ploile. Deci, un mit romanesc al Luceafarului, cu conotatii negative, demoniace, se poate […]
Comentariul poeziei Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu- a cincea parte
Eminescu a avut vocatia universalitatii si, pentru a figura conditia omului de geniu, a recurs si la mitul lui Hyperion. In mitologia greaca Hyperion este stapanul luminii si face parte din prima generatie de titani – alaturi de Okeanos si Cronos – nascuti din Uranos (Cerul) si Geia (Pamantul). Hyperion este tatal lui Helios (Soarele), […]
Comentariul poeziei Peste varfuri scrisa de Mihai Eminescu- a treia parte
Epitete sunt si adverbele de mod si loc: “codru-si bate frunza lin”; “mai departe, mai departe”; “mai incet, tot mai incet”. Ultima determinare, exprimata prin adverbul vreodata, cu care se incheie poezia (“Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodata?”) – asociata cu ritmul verbului, confera starii de beatitudine dureroasa o dimensiune noua, rezultata din transferul […]
Comentariul poeziei Peste varfuri scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
Tot dialectala este si in ton pentru imi intorc, imi indrept (gandurile) si care formeaza rima plina cu corn, ambele cuvinte inaltand prin sunetele lor, “doua cupole de un farmec arhitectonic extraordinar” (Sexul Puscariu). Muzicalitatea versurilor se sprijina si pe anumite procedee tehnice privitoare la ritm si rima. Astfel, dispunerea versurilor in trei strofe corespunde […]