Articles Tagged: O scrisoare Pierduta

Cea mai puternica este cea a prezidentului Trahanache, conducator a tot felul de “comitete si comitii”, foarte abil, sub masca zahariselii evocate de prenume, care stie ca “in politica trebuie sa ai putintica rabdare”, dar lipsit probabil, de putere economica Se aliaza, in consecinta, cu tanarul prefect Tipatescu, latifundier (“mosia mosie, fonctia fonctie..”), si, desi […]

Mai pregnante decat ideile sunt stilurile celor doi oratori. Discursul lui Farfuridi are sobrietate de barou, cu paranteze ample, dar se degradeaza curand, sub presiunea emotiilor, in balba si incoerenta Catavencu este in schimb histrionic, demonstrativ patetic, joaca emotia patriotica si respira in timpul intreruperilor auditoriului nerabdator. Farfuridi se vrea doct, superior, degusta ideile generale, […]

In politica desi isi organizeaza sustinatorii, si ei frustrati, intr-un “grup tanar, inteligent, independent”, accesul sau la putere este limitat, pentru ca se confrunta cu un sistem deja statornicit, solid, intemeiat pe compromisuri si aliante durabile. Singura sa sansa este subminarea credibilitatii acestui sistem si Catavencu dispune de o arma redutabila informatia. Desi foarte dotat […]

Daca Tipatescu si Zoe isi risipesc energia in a se acuza unul pe altul de nesabuinta si egoism, singurul care detine mijlocul eficient de a neutraliza amenintarea lui Catavencu este Trahanache. El este mai abil decat tanarul avocat care, din graba de a parveni, comisese destule imprudente. Toate personajele din O scrisoare pierduta au complexul […]

In aceasta consta originalitatea comicului de situatie in O scrisoare pierduta: daca in primele trei acte unitatea de timp, spatiu si actiune este riguros mentinuta in ultimul act, prin biografia noului personaj, autorul introduce un clin al desfasurarii evenimentiale care leaga lumea bonom-ridicola cu habitudini patriarhale a oraselului de provincie de o alta descarnata si […]

Daca, asa cum am observat adesea (ideea ii apartine chiar autorului si se pare ca i-ar fi fost sugerata de interpretarea actorului Iancu Brezianu), cetateanul turmentat este exponentul electoratului naiv, functia sa dramatica, dincolo de comicul de aparitie vesnic ametit articuland cu greu cuvintele, se sprijina pe un enorm paradox de situatie: desi cunoaste de […]

Opera dramatica a lui Caragiale nu este vasta: O noapte furtunoasa sau Numarul 9 (1879), apoi doua farse modeste, jucate prin 1883-1884: O soacra (Soacra-mea Fifina) si Hatmanul Baltag, ultima scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi, urmate de O scrisoare pierduta (1884) si D'ale carnavalului (1885). Despre geneza pieselor se stie putin, dar este cert […]