Articles Tagged: O scrisoare Pierduta

Daca, asa cum am observat adesea (ideea ii apartine chiar autorului si se pare ca i-ar fi fost sugerata de interpretarea actorului Iancu Brezianu), cetateanul turmentat este exponentul electoratului naiv, functia sa dramatica, dincolo de comicul de aparitie vesnic ametit articuland cu greu cuvintele, se sprijina pe un enorm paradox de situatie: desi cunoaste de […]

Spre deosebire de generatia lui Alecsandri, care se maturizeaza o data cu publicul, ctitorind genuri si statornicind conventia, Caragiale apare de la debut ca un dramaturg format, decis sa polemizeze cu codurile epocii si sa apere statutul teatrului de “arta independenta care, ca sa existe cu dignitate, trebuie sa le puna la serviciul sau pe […]

Pentru ca orice stil poate sa fie “potrivit”, fie catalogat ca “inalt” sau “umil”, intreaga opera a lui Caragiale, de la scrierile din tinerete, cu o compozitie studiata, si pana la textele de structura necanonica, la limita dintre genuri, imprastiate prin periodice, constituie o continua exploatare a resurselor expresive in zonele obscure, cazute in desuetudine, […]

De la periferia Bucurestiului, unde mica burghezie isi desfasoara linistita ocupatiile diurne, iar pe inserate performeaza cu o patriarhala candoare rituri politice, Caragiale muta actiunea in capitala unui judet de munte surprins, la lumina zilei, in plina efervescenta electorala Personajele fac parte din chiar clasa politica, a amagitorilor si nu a amagirilor, pentru care iluzia […]

Cea mai puternica este cea a prezidentului Trahanache, conducator a tot felul de “comitete si comitii”, foarte abil, sub masca zahariselii evocate de prenume, care stie ca “in politica trebuie sa ai putintica rabdare”, dar lipsit probabil, de putere economica Se aliaza, in consecinta, cu tanarul prefect Tipatescu, latifundier (“mosia mosie, fonctia fonctie..”), si, desi […]

Opera dramatica a lui Caragiale nu este vasta: O noapte furtunoasa sau Numarul 9 (1879), apoi doua farse modeste, jucate prin 1883-1884: O soacra (Soacra-mea Fifina) si Hatmanul Baltag, ultima scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi, urmate de O scrisoare pierduta (1884) si D'ale carnavalului (1885). Despre geneza pieselor se stie putin, dar este cert […]