Articles Tagged: opera

Spre deosebire de generatia lui Alecsandri, care se maturizeaza o data cu publicul, ctitorind genuri si statornicind conventia, Caragiale apare de la debut ca un dramaturg format, decis sa polemizeze cu codurile epocii si sa apere statutul teatrului de “arta independenta care, ca sa existe cu dignitate, trebuie sa le puna la serviciul sau pe […]

Pentru ca orice stil poate sa fie “potrivit”, fie catalogat ca “inalt” sau “umil”, intreaga opera a lui Caragiale, de la scrierile din tinerete, cu o compozitie studiata, si pana la textele de structura necanonica, la limita dintre genuri, imprastiate prin periodice, constituie o continua exploatare a resurselor expresive in zonele obscure, cazute in desuetudine, […]

De la periferia Bucurestiului, unde mica burghezie isi desfasoara linistita ocupatiile diurne, iar pe inserate performeaza cu o patriarhala candoare rituri politice, Caragiale muta actiunea in capitala unui judet de munte surprins, la lumina zilei, in plina efervescenta electorala Personajele fac parte din chiar clasa politica, a amagitorilor si nu a amagirilor, pentru care iluzia […]

Cea mai puternica este cea a prezidentului Trahanache, conducator a tot felul de “comitete si comitii”, foarte abil, sub masca zahariselii evocate de prenume, care stie ca “in politica trebuie sa ai putintica rabdare”, dar lipsit probabil, de putere economica Se aliaza, in consecinta, cu tanarul prefect Tipatescu, latifundier (“mosia mosie, fonctia fonctie..”), si, desi […]

Mai pregnante decat ideile sunt stilurile celor doi oratori. Discursul lui Farfuridi are sobrietate de barou, cu paranteze ample, dar se degradeaza curand, sub presiunea emotiilor, in balba si incoerenta Catavencu este in schimb histrionic, demonstrativ patetic, joaca emotia patriotica si respira in timpul intreruperilor auditoriului nerabdator. Farfuridi se vrea doct, superior, degusta ideile generale, […]

In politica desi isi organizeaza sustinatorii, si ei frustrati, intr-un “grup tanar, inteligent, independent”, accesul sau la putere este limitat, pentru ca se confrunta cu un sistem deja statornicit, solid, intemeiat pe compromisuri si aliante durabile. Singura sa sansa este subminarea credibilitatii acestui sistem si Catavencu dispune de o arma redutabila informatia. Desi foarte dotat […]

Daca Tipatescu si Zoe isi risipesc energia in a se acuza unul pe altul de nesabuinta si egoism, singurul care detine mijlocul eficient de a neutraliza amenintarea lui Catavencu este Trahanache. El este mai abil decat tanarul avocat care, din graba de a parveni, comisese destule imprudente. Toate personajele din O scrisoare pierduta au complexul […]

In aceasta consta originalitatea comicului de situatie in O scrisoare pierduta: daca in primele trei acte unitatea de timp, spatiu si actiune este riguros mentinuta in ultimul act, prin biografia noului personaj, autorul introduce un clin al desfasurarii evenimentiale care leaga lumea bonom-ridicola cu habitudini patriarhale a oraselului de provincie de o alta descarnata si […]

Daca, asa cum am observat adesea (ideea ii apartine chiar autorului si se pare ca i-ar fi fost sugerata de interpretarea actorului Iancu Brezianu), cetateanul turmentat este exponentul electoratului naiv, functia sa dramatica, dincolo de comicul de aparitie vesnic ametit articuland cu greu cuvintele, se sprijina pe un enorm paradox de situatie: desi cunoaste de […]