“Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare […]” reprezinta o experienta unica in literatura noastra, bineinteles ele nefiind traduceri din Shakespeare decat in sfera imaginarului, punandu-se astfel peste aceste sonete pecetea personalitatii poetului roman. Cel care iubeste, vrea sa spuna poetul in acest sonet, are un tel mai sus decat acela al simturilor. Idealul lui este […]
Articles Tagged: Poezie
Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu- a cincea parte
Este exprimata in descrierea poetica conceptia sa despre miscarea din univers. Miscarea e imaginata ca o strangere in cerc si o extinctie cosmica (o hora) prin repetarea sintagmei “cand mai” care insoteste doua cuvinte ce dau un sens mai larg unei duble subintelese antinomii: larg – stramt aproape – departe. Conceptii asemanatoare despre univers au […]
Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu- a sasea parte
Starea de alunecare in sus, de plutire, – “sentimentul imponderabilitatii (Eugen Simion), de visare, exprima fericirea deplina provocata de iubire. Iubirea ca orice ideal este amagitoare, de neatins. Ea supune mereu omul incercarilor (“cu miscarile viclene”), pentru a proba statornicia. Prin jocul verbal caracteristic liricii sale, Nichita Stanescu obtine efectul descantecului, vrajei muzicale. Repetitia finala […]
Comentariul poeziei Camasile scrisa de Grigore Vieru – prima parte
Capodopera a liricii lui Grigore Vieru este considerata, pe drept cuvant si poezia “Camasile”. Aparuta in volumul “Numele tau” (1968), ea este receptata ca un strigat de durere, dar si de alarma impotriva razboiului nedrept, impotriva mortii. Creatia se circumscrie in tema preferata a autorului, ce ar putea forma un voluminos ciclu, al Mamei. In […]
Comentariul poeziei Camasile scrisa de Grigore Vieru – a doua parte
Ca o adevarata Penelopa mama care a urzit candva panza camasilor, isi gaseste ratiunea existentei doar in ideea reintoarcem baiatului sau printre feciorii care nu au mai ramas in sat. Doar gandul inflorit ca intr-o duminica la hora, il va putea revedea veselindu-se cu ceilalti tineri, o mai tine inca in viata “Caci maine Fac […]
Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu- a treia parte
Metafora defineste si spatiul poetic al lui Nichita Stanescu – iubirea – “un spatiu pur, intr-o zona superioara a realitatii… o “puritate vie” pe care o cauta neincetat si care “contine in ea diferite trepte de adancime sau, mai bine zis, de inaltare pe care poetul se lupta sa le strabata” (ed Papu). Sentimentul iubirii […]
Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu- a patra parte
Poetul ramane vibratie. Se dematerializeaza sub impresia puternica a sentimentului. Pare sa fi suferit o “anestezie totala” (M Sorescu) sau sa fi trecut intr-o alta dimensiune: “Mi-am dus mana la spranceana la tampla si la barbie, dar mana nu le mai stie” Nimic nu mai poate fi controlat. Totul devine sentiment. Sub actiunea sentimentului omul […]
Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu- prima parte
Aparitia lui Nichita Stanescu in deceniul al saselea al secolului al XX-lea a constituit un eveniment pentru literatura romana Prin el, lirismul dobandeste drepturile sale. Nichita Stanescu depaseste epoca in care isi fac debutul si Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, alaturandu-se lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu. Din “Cartea de recitire” […]
Comentariul poeziei Leoaica tanara, iubirea scrisa de Nichita Stanescu – a doua parte
Iata noutatea fata de poetii marilor elanuri: Nichita Stanescu nu mai exprima sentimentele cosmice. El introduce elementele intr-o miscare esentiala si echivoca aceea a poemului insusi. El nu mai simte, ci vede sentimentele. E un mod de a transfigura poezia in sentiment nu a-l poetiza pe acesta” (Petru Poanta). Poezia este pentru Nichita Stanescu “mod […]
Comentariul poeziei Avram Iancu scrisa de Ana Blandiana- prima parte
Drumul poetic al Anei Blandiana se incadreaza in spatiul executiei metrice elegante dominat de tonul elegiac, de confesiune, comunicativ, cu care spiritul cutreierat de inaltimi se ofera cititorului. Matei Calinescu ii remarca “receptivitatea permanenta, lacoma de noi existente”, unita “cu dorinta de a cunoaste, dorinta de daruire”. Caligrafia imagistica contureaza o solidaritate cu lucrurile care […]