Articles Tagged: Poezie

Nostalgia starii originare, direct proportionala cu intensitatea sentimentului erotic, are, desigur, intelesul unui act de sublimare a fericirii de a fi indragostit. Din aceasta perspectiva, poezia Poveste sentimentala pare a fi o replica la poeziile de dragoste, din tinerete, ale lui Eminescu, poezii in care somnul indragostitilor semnifica dorinta de a permanentiza starea de fericire, […]

Ca text (tesatura), limbajul omenesc este, concomitent, si model al lumii, si imagine-imitatie a ei. Dublul chip al limbajului se releva, de asemenea, asa cum se spune in Cratilos (Platon), in aspectul sau heraclitean (schimbator, orizontal, feminin) care numeste miscarea latenta a lumii, si cel eleat (fix, masculin, vertical, intrucat vorbirea este de origine divina). […]

Mesajul acestei elegii se constituie in punctul de interferenta al mai multor perspective asupra existentei umane: 1. Perspectiva orfica. Teologia orfica are la baza ideea pacatului originar. Intrucat au fost facuti din cenusa titanilor care l-au ucis pe Dionysos Zagreus si i-au mancat carnea, oamenii au o dubla natura: una titanica, obscura, instinctuala si alta […]

Elegiile lui Nichita Stanescu cuprind “mai multe tipuri si registre ale elegiacului, prezente in alcatuirea simfonica a intregului ciclu: elegia destinului, elegia intima, “plangerea” medievala (…), bocetul metafizic (…), litania, pana la epuizarea sugestiilor si nuantelor acestei specii de lirism” (Stefania Mincu, Nichita Stanescu. Intre “poesis ” si “poein “). Elegia a zecea, subintitulata “Sunt”, […]

Cele doua momente de apogeu ale suferintei sunt corporalizate liric in aceeasi tehnica: recontextualizarea unor imagini foarte bine-cunoscute. In prima secventa a elegiei este utilizata imaginea eminesciana (din Scrisoarea IV) a “maestrului nebun” (“Iata-ma, stau intins peste pietre si gem, / organele-s sfaramate, maestru, / ah, e nebun caci el sufera I de-ntreg universul”), iar […]

Asadar, drama umana consta in caracterul fragmentar si limitat al cunoasterii si, respectiv, in conditia fapturii umane de “fragment” neinsemnat al Marelui Tot. Feluritele si umilele organe si simturi umane – despartite unele de altele prin “ziduri ale tacerii” – nu pot asigura obsesiva accedere la intelesul lumii ca Totalitate, ca manifestare a Unitatii divine. […]