Tendinta de a perpetua fiecare eveniment insemnat si de a-l impartasi mai apoi celor din jur este premisa esentiala a scrierii istoriei. Din cele mai vechi timpuri se poate constata la vechii egipteni dorinta de a inregistra faptele istorice. Chiar din dinastia I ni s-au pastrat asa-zisele tabele anuale ale primilor faraoni. Acestea sunt tablite de fildes sau din lemn de abanos pe care se afla insemnate principalele evenimente ale anului care au fara indoiala un scop eponim, adica anul este denumit dupa acele evenimente.
Se poate deduce ca, incepand cu Dinastia I, s-au scris si s-au continuat analele regale ale curtii faraonilor si, desi nu mai posedam nici un fragment din ele, ni s-au conservat texte care implica, la fel ca si tablitele de mai sus, existenta unor cronici.
Asa este de exemplu, celebra “Piatra de la Palermo”, bucati dintr-o mare piatra de diorit, asezata initial la Heliopolis si aflata acum la Muzeul din Palermo. Ea este intregita de patru bucati mai mici, pastrate la Muzeul din Cairo. Piatra cuprinde numele regilor din Dinastia I pana in Dinastia a V-a. de la Dinastia a II-a inainte, fiecare an al domniei unui faraon este numit in felul in care se regaseste pe placutele mentionate (de exemplu – “anul incoronarii regelui”, “inceperea constructiei unui templu” etc).
De la Dinastia a IV-a incolo sunt mentionate si evenimente de la curtea faraonului, cum ar fi de exemplu acordarea unor suprafete de teren templului unui zeu. Informatiile aduse de Piatra de la Palermo sunt de mare insemnatate si pe ele se intemeiaza toata cronologia Imperiului Vechi.
Pe de alta parte, pe spatele unui papirus de socoteli contabile din vremea lui Ramses al II-lea ni s-a pastrat o lista de regi cu durata domniei fiecaruia si, in parte, cu durata vietii lor. Este asa-zisul “Papirus de la Torino” care enumera faraonii pana la Dinastia a XVII-a, adica putin dupa inceputul Imperiului Nou.
Exista si liste ale faraonilor din Imperiul Nou, sapate pe peretii templelor de la Karnak si de la Abydos. Pe listele de faraoni ale marelui preot egiptean Manethon, care scria in greceste pe vremea ptolemeilor, se intemeiaza numerotarea dinastiilor utilizata astazi.
Alaturi de aceste texte, un mare numar de inscriptii din templele sau stelele autobiografice ne aduc date istorice insemnate. Un text istoric de o lungime aparte este “Poemul bataliei de la Qades”, precum si “Stela regelui Piankhi”.
Multe dintre aceste texte istorice au stat si la baza compunerii tuturor basmelor si povestirilor fantastice despre Egiptul Antic, aceste basme fiind de o mare importanta pentru literatura egipteana.
Sursa Imaginii – mifantasticoegipto.spaces.live.com
Ai vreo nelămurire?