Romanul “Concert din muzica de Bach” de Hortensia Papadat-Bengescu, constituie o a doua-cronica de familie, dupa ciclul Comanestenilor de Duiliu Zamfirescu.
Actiunea se desfasoara pe trei planuri care se intretaie in unele puncte:
Primul – enuntat, de fapt, in titlu, cuprinde pregatirea, de catre Elena Draganescu, a unui concert din muzica de Bach, manifestare la care urma sa ia parte lumea buna din Bucurestiul interbelic.
Celelalte doua planuri ale actiunii il au ca personaj comun pe Lica Petrescu (poreclit “Trubadurul”).
Lica este “liantul” dintre cuplurile existente in roman: Lina-Rim (in viata carora intra prin Sia – fiica lui si a Linei) si Ada-Maxentiu (ultimul “popas” pe scara sociala, intrucat, dupa moartea lui Maxentiu, Lica va deveni print-consorte al Adei si va intra in cercurile politice inalte).
1. Titlul romanului reuneste cele trei planuri; minutios pregatit, mereu amanat si vestit, in final, printr-o repetitie (care are Ioc in cadrul unei inmormantari), concertul ar piitea fi- metafora imposibilitatii unor fiinte umane de a se integra in Armonia universala.
Chiar la inceputul romanului, soneria care se aude inoportun (tulburand linistea timpului tarator al Siei), ar putea sugera, prin stridenta, o structura dizarmonica a vietii.
in scena inmormantarii Siei – moment care aduna toate personajele, intr-o incercare de a reconstitui intregul din franturi disparate – are loc repetitia generala a mult amanatului concert; peste intreaga asistenta planeaza insa imaginea diforma a sicriului.
Structura dizarmonica a lumii Concertului prezinta mai multe aspecte:
a) Boala si uraciunea fizica inlocuiesc normalul si se intind ca o pata, asupra mai multor personaje: Sia este sluta, greoaie si obraznica, Lina este “ghemuita” si -astmatica, Rim are gesturi de manechin “desirat si spalacit”; nu mai putin Maxentiu a ajuns in ultimul stadiu de tuberculoza, Draganescu moare de inima, iar gemenii Hallipa sunt doua jumatati de fiinta umana, “viermusi subterani care se simteau bine la intuneric”.
Avem impresia unei maculari a esentelor muzicale ale lumii, prin invazia maladivului.
b) Desfigurarii fizice ii corespunde deformarea morala.
Cel mai elocvent exemplu il constituie “buna Lina”: afland de relatia dintre sotul ei si Sia, “buimacita” de vestea ca ambii cunosteau secretul nasterii fetei, Lina devine rea: ea persista in aceasta atitudine obstinata, lasandu-si fiica sa moara, fara a schita cel mai mic gest de ajutor.
2. O alta explicatie a titlului ar putea proveni din faptul ca lumea romanului este prezentata prin tehnica muzicala a contrapunctului (care se reflecta pretutindeni): “de la intreteserea “monologurilor” interioare ale unor personaje care comunica foarte greu intre ele si de la jocul de lumini si umbre al portretelor de grup sau individuale, pana la distantarea planurilor epice si intersectarea temelor morale, intreg romanul se supune unor amplificari si nuantari care conduc la orchestrarea sensurilor” (Carmen Ligia Radulescu).
3. in sfarsit, in scena finala a inmormantarii Siei, vocile participantilor, (care par a fi “un fel de suspin cules din cer”) confera concertului calitatea de a purifica lumea.
Ai vreo nelămurire?