Din cele mai vechi timpuri , de-a lungul existentei sale , poporul roman a creat un adevarat tezaur artistic in care a reflectat bogata sa experienta de viata , bogatia sa sufleteasca , stransa legatura cu natura si cu locurile natale , lupta pentru dreptate sociala si libertate nationala si, in care si-a exprimat cele mai alese ganduri si sentimente .
Un loc aparte in creatia populara romaneasca il ocupa baladele , in care autorul anonim a infatisat si lupta pentru dreptate sociala impotriva boierilor sau chiar impotriva domnitorului , lupta pentru libertate nationala , dusa contra unor dusmani cum ar fi turcii , care au calcat de atatea ori pamantul tarii . O astfel de balada este si creatia populara Toma Alimos .
Toma Alimos este o opera literara populara ce face parte din categoria baladelor haiducesti , prima sa varianta fiind notata in anul 1831 , insa aparitia ei este legata de destramarea feudalismului si aparitia relatiilor capitaliste , de intensificarea asupririi meselor taranesti , perioada in care ” haiducia a reprezentat una din principalele forme de rezistenta impotriva oprimarii sociale si a nedreptatii , prin predarea celor bogati si ajutarea celor saraci ” ( Mihai Pop , Pavel Ruxandoiu ) .
Ea apartine epicii noastre populare , intrucat sentimentele de dragoste si de admiratie ale autorului anonim sunt exprimate in mod indirect , prin intermediul actiunii si al personajelor . Deci , ca in orice opera epica , si in structura acestei creatii se disting cele trei elemente : naratorul , actiunea si personajele , acestea din urma fiind purtatoarele mesajului autorului anonim .
Ca specie epica , Toma Alimos este o balada populara , deoarece autorul anonim nareaza , in versuri , o intamplare deosebita din trecut , savarsita de personaje cu insusiri iesite din comun . Intrucat este infatisata figura legendara a unui haiduc – Toma Alimos – si este evocat sfarsitul eroic al acestuia in lupta sa impotriva boierimii hraparete , ea este o balada haiduceasca .
Deoarece haiducul este personajul principal al baladei , numele lui a fost imprumutat de autorul anonim ca titlul al baladei , la care s-a ajuns prin simplificarea altor variante ale lui , ca ” Toma d-a lui Mos ” , ” Toma Dalimos ” , ” Toma a lui Mos ” s.a.
Referindu-se la acest erou indragit , autorul anonim nareaza cateva aspecte importante din viata acestuia , atribuindu-i o serie de insusiri alese , caracteristice si poporului nostru , care se desprind , mai ales , din intamplarile povestite , ce se constituie in subiect literar ale carui momente sunt prezentate gradat .
Balada Toma Alimos din manual reproduce varianta din culegerea lui G. Teodorescu si este structurata in tei parti , delimitate printr-un procedeu specific popular – expresiile ” foicica fagului ” , ” foicica de rogoz ” , ” foicica micsunea ” .
Unele dintre aceste verbe sunt folosite , ca in vorbirea populara , cu formele lor inverse : ” inchinare-as ” , ” inchinare-oi ” , ” datu-mi-te-a ” , alaturi de alte inversiuni ca ” pan'la Toma cand sosea ” , ” vreme multa nu pierdea ” etc. , care scot in evidenta actiunea sau aspectul relatat .
Versificatia contribuie si ea la sporirea valorii baladei prin caracterul ei , prin excelenta oral , prin sugestia muzicala simpla , dar profunda , rascolitoare , pe care o creaza . Versurile lungi alterneaza cu cele scurte , iar monorima cuprinde verbe , participii , forme substantivale , genitivale etc. , realizandu-se astfel o uluitoare diversitate .
Totodata , balada Toma Alimos este o adevarata capodopera receptata ca atare inca de la cunoasterea ei . Astfel , George Calinescu vedea in ea ” o balada grandioasa in felul ei ” , iar Gh. Vrabie o socoteste ” o capodopera a literaturii populare romanesti ” , tot asa fiind considerata de Adrian Fochi sau de Ov. Barlea , care ii recunoaste meritul de a fi ” cea care oglindeste in toata plinatatea profilul spiritual al romanului in trasaturile lui tipice ” ( Apud Iordan Datcu ) .
Ai vreo nelămurire?